Așteptare de Elena Iuliana Constantinescu

S-a strivit de pleoape
Lumina imaculată a infinitului!
Mă cheamă glasurile
Cristalelor scânteietoare
Ale țărmurilor de gheață.
Nopți lungi și albe…
Și plaiul de cleștar al lunii
Coborând din înălțimi,
Cu aburi albi tăindu-i calea.
Mă înfioară!…
Trezește acea imensitate
De stele și nori, de gheață și valuri
Spumoase și limpezi și albe
Sorbindu-i lumina,
Sub privirea stelelor, salbe
Îngemănate în cleștarul de vis.
Aștept în sufletul meu,
Împlinirea zilei de mâine
În albul zăpezii .

Dorul de Elena Iuliana Constantinescu

Prinde-mi-te-a legăna,
Legăna-voi legăna
Gând și plâns alăturea;
Mi-am întors ochii de dor
Spre fântâna stelelor;
Lună, vine-a descânta
Tâmpla ta de tâmpla mea,
De s-or afunda-n vârtej
Ochii noștri, miez cu miez;
Miez de suflet, cuib de gând
Amintirile ce vin
Împleti-le-voi cu vânt,
Dăruire spre pământ,
Printre iarbă, grâu și maci,
Tu în somn să nu mai taci;
Și de mi-or cânta-n ferești
Visele c-ai să sosești,
Face-m-aș frunză de plop
Clipele să le întorc
În răscruci de gânduri line
Dorul meu ce le mai ține;
Legăna-voi legăna
Dor de dor cu lacrima.

In prag de primavara... de Lacramioara Lacrima

Zambesc iar ghioceii
Cei rasariti in iarba
Apar si boboceiiCe-or inflori pe creanga
In cant de pasarele
Imi canta inima
Incet visele mele
Prind a se-nfiripa
Surad si eu deodata
Ca este veselie
Hai, vin’ iubite-ndata
Citeste-o poezie
E plina de iubire
Cu dor neasemuit
Si primavara-n mine
Ce uite, a sosit…
Trena frumos si-o duce
Cu floricele care
Le-observ culoarea dulce
Parfum simt pe carare
Sfioasa privesc cerul
Soare coboara raze
Adie vant si gerul
In urma acum ofteaza…

Natura s-a trezit
In pragul primaverii
Copacii-s pregatiti
De timpul inverzirii
In frunze de speranta
Miresmele de floare
Se-ncepe-o noua viata
Cand este primavara
Sperantele revin
Iubirea infloreste
Concert se scalda lin
In apa ce graieste
Atatea viorele,
Zambile, albastrele,
S-or zari randunele
Si sigur…turturele
Iar cucul prin dumbrava
Va striga in ecou
Necautand galceava
Balsam de cantec nou
Atatea amintiri
In suflet stau frumos
Acelei primaveri
Cand ne-am gasit duios
Fii bucuros, iubite
Iubirea nu dispare
De mana-i urcam trepte
In prag de primavara…

şoapte-nvăluite-n mister de Renate Müller

zăvorul greu al nopţii se deschide
eliberează turmele de miei
iar zorile voioase-n zări se-avântă
în magica poveste a unei zile sfinte

pe căi de-argint fecioara vremii trece
prin anotimpul îmblânzit de toporaşi
în cristalinul clinchet al clopoţeilor
ce s-au trezit din ţara lor albastră

HD 06.03.2013 RM

Privesc pe geam şi văd că-i primăvară de Renate Müller

Petale roşii picură din vază
aterizează lin şi tremură pe jos
încremenesc întoarse-apoi pe dos

Tăcută stau pierdută într-o rază
reflectez la viaţa ce se scurge fără rost
care preschimbă lent în praf tot ce a fost

Privesc pe geam şi văd că-i primăvară
o veche melodie s-a avântat dintr-o flaşnetă
şi văd o fată sveltă trecând pe-o bicicletă

Tresalt şi-n mine totul se-nfioară
simt că m-atinge ceva necunoscut
ceva de care dintotdeauna m-am temut:

Afară, doar, e primăvară!

semiobscuritate de Renate Müller

încă doarme dimineaţa
m-am trezit cu ea 
legănând-o în faşă

strigăte de păsărele
pătrund prin perdea

simt magia momentului
sărutându-mi faţa

mă fascinează melodia
sufletului
ce mă ţine în viaţă

HD 06.03.2013 RM

Plâng nătâng .. de Ovidiu Oana-pârâu

Plâng nătâng,

Mă simt

înfrânt.

Veşmânt

de lacrimi

port pe chip.

Nu! Nu e

vis, abis

de spaimă

oglindesc.

Şi se strecoară

în pământ, mormânt

al fericirii.

În urma lor

rămân

strivite, orbite

cu lumini

apuse, opuse

zorilor iubirii.

Rugă primăverii de Leonid Iacob

Dă-mi, primăvară, taina ta  

să te respir, să fii în mine  

şi flori din plete să-ţi culeg,  

cocoarele din zări senine,  

Mai dă-mi un colţ numai al meu  

în care mierlele să-mi spună  

atâtea cântece de dor  

ce-n mine n-au dorit s-apună,  

Iar din izvorul fermecat  

mai adă-mi trup de căprioare  

şi îmi întoarnă din înalt  

plecate aripi călătoare.  

Pe toate, zână, ţi le cer  

cu-a sufletului vorbă vie,  

pe tine însă te-aş lua  

să-mi fii, alăturea, soţie.  

pictează-ţi visul ! de Ovidiu Oana-pârâu

pictează-ţi cerul singur! spune visul

îmbracă ramu'n tonuri de smaralde

roşeşte orizontu-n raze calde

şi vei avea în juru-ţi paradisul!

dar nu uita pe pajişte culoarea

de fraged ghiocel şi vioreaua

fundal sonor să fie turtureaua

în geamuri şi grădini, muşcata-floarea

din picuri albăstrii să faci pâraie

şi decorează ierbile cu fluturi

aleile să geamă sub săruturi

şi diamant strecoară-n stropi de ploaie

spre răsărit când veghea se întoarce

pe bolta largă curcubeu presară

din roua zilei care te-nconjoară

sau norii albi plutind pe cer ca arce

Vantulet de primavara... de Lacramioara Lacrima

Vantulet de primavara
Du-te da-i o sarutare
Celui pe care-l iubescSpune-i ca la el gandesc
Fie ziua, fie seara,
Mai ales in primavara
Cand iubirea infloreste
Peste tot iarba-nverzeste
Sa-i mangai chipul, gurita
Ochisorii, toata fiinta,
Fa-l sa-i fie dor de mine
Sa nu ma scoata din minte
Si du-i cant de pasarele
Sa se bucure ca ele
Un parfum curat de flori
De pe cer s-alungi de-s nori
Sa zambeasca al meu iubit
Sa se simta fericit
Sa stie cin' te-a trimis
Eu cu un tainic suras
Lasa soarele sa bata
Ca si cum intaia data
Dragostea-l va incalzi
Pe mine ma va iubi...

Pe aripi de primavara
Vantulet, tu, haide zboara,
Unde e iubitul meu
Sa nu-i fie deloc greu...
Prin vazduh sa-l inconjori
Mangaie-l pe obrajori
Fa-i carare-n poienita
Sa ma cheme din dorinta...
Sa priveasca ghiocei
Tot gandind la ochii mei
In miros de lacramioara
Sa-i tresare inimioara...
Respirand calda adiere
Sa m-astepte in tacere
Cand seara iar va picta
Luna si o mandra stea
In corola viselor
Lasand frau lacrimilor
Sa ne-aduca fericre
Intr-o dulce-nchipuire...
Vantulet, atunci in noapte
Ai sa ne veghezi aproape
Intr-o primavara blanda
Noi in brate ne-om cuprinde...