BABELE de Ion Ene Meteleu

Prima zi de primavara
A trecut pe nesimtite;
A fost cald,frumos,afara,
C-asa-s zilele-nsorite.

A fost ziua primei babe,
Gatita cu martisoare,
Cu-mpletituri rosii-albe,
Daruri pentru domnisoare.

Nostalgic,mi-aduc aminte,
De-o zicala mai haioasa:
,,O sa vezi copil cuminte,
Cand vezi si-o baba frumoasa''.

Dar cum cele noua babe,
Nu sunt decat in poveste,
Chiar de-or mai fi ninsori slabe,
Soarele brusc le topeste.

Si in datina strabuna,
Se zice ca poti alege,
O baba:de-i rea sau buna,
Tot anul asa-ti va merge.

Insa toate-s superstitii,
Traditie populara,
Ce-o transmit mosii,parintii,
La-nceput de primavara.

Si tot din vremea bunicii,
Cand va sosi baba-a noua,
Vom manca si mucenicii,
Iar pe flori va pica roua.

Cuvântul primăverii de Cătălin Codru

Păsări albe ca lumina,
Zbor deasupra vremii noastre,Se adună să-nfiripe zări albastre,

Cântă-n linişte pădurea,
Dor de primăvară dulce,
Plânge ostenită-o cioară, iarna ce se duce.

Din covorul vechi de frunze,
Aplecaţi în rugăciune,
Ghioceii au albit, de atâta-nţelepciune.

Trei furnici, se-adună-n grabă,
Pentru o consfătuire
Şi... apoi pornesc tăcute, către altă cucerire.

Doar copacii, fac în taină,
Semn de muguri şi mlădiţe,
C-a zburat din ceruri frigul şi au crengile amorţite.

Nu spun galben, că-i lumină...
Nu zic roşu că-i iubire,
Spun doar verde şi simt teama, văd iubire şi trăire.

M-a oprit din drum stejarul,
Care străluceşte sigur,
El a mai trăit iubirea, a iubit si el desigur.

L-am lăsat îmbrăţişat,
Începuse să dea muguri,
Cerul parcă s-a schimbat şi s-a răsturnat pe ruguri.

A-nceput să cânte vântul,
Să se scuture pământul,
Îmi urmez în taina gândul... şi în suflet am cuvântul.

M-atinge magic fericirea de Renate Müller

E primăvară şi de zor
păsărelele dau să mă-ncânte
în cor cu ciripitul lor

ocupată sunt de-o tainică putere
de-o febră ce-mi aduce-un dor
ce-mi intră-n suflet cu plăcere

m-atinge magic fericirea
cu mii de fluturaşi în zbor
trezind în inimă iubirea

Aşteptând... de Boris Ioachim

Există o durere, aşa, spre primăvară
Vai! Dragostea de soare făcută-i ca să doară…
Când va-nflori mălinul, va fi cu mult mai bine
Şi va-ncolţi speranţa şi-n ţarină – şi-n mine.

Ţărâna pe sub garduri de vânt va fi zbicită
Si viaţa-mi – cine ştie?! – va fi mai fericită.
Va străluci fereastra în soare, ca mătasa,
Şi mama-n miezul zilei spoi-va iarăşi casa.

Vor învia copacii, plesnind sfioşi din muguri,
Şi-n asfinţit văzduhul se va-nroşi de ruguri.
Vor străluci, în noapte, pe cer, aceleaşi stele
Şi poate n-oi mai plânge nimicul vieţii mele.

Se vor întoarce cucii, strigându-se pe nume
Si poate-un veac de pace se va lăsa pe lume.
Când va-nflori mălinul va fi cu mult mai bine
Şi va-ncolţi speranţa şi-n ţarină – şi-n mine.

Tu esti iubirea mea… de Lacramioara Lacrima

Tu esti iubirea mea
Tot ce cuprinde ea
Alint, dezmierd, rasfat,
Eu de la tine-nvat
Sa fiu mai optimista
Sa nu am fata trista
Zambind sa descifrez
Un vis ce il visez
Caci, imi colinzi in gand
In doruri ma aprind
Iar inima-mi tresare
Nu pune intrebare
Simplu, e fericita,
De tine fiind iubita
E primavara calda
Iubirea ta ma cheama
Cu a mea sa se-ntalneasca
Si bine sa traiasca
Sub cerul limpede
Gustandu-si clipele
Parfum din floricele
Sa soarba doar din ele
Mireasma de verdeata
Saruturi cu dulceata…

Tu esti iubirea mea
Prima si ultima
Deodata, mi-ai topit,
Zapezi care m-au nins
In suflet si simtiri
Devenind amintiri
Lasate, prafuite,
De tine doar stiute
Le-am zavorat departe
Intr-o uitata carte
Acum…in calea mea
E noua…dragostea…
M-ai scos placut din iarna
Cu-a ta privire calda
Uitand de ger si frig
Indragostita fiind
De sufletul tau bun
Ce mi-a iesit in drum,
Ma bucur din belsug
Nici ca-mi doresc mai mult
Farmec in viata mea
Tu esti iubirea mea…

IEȘIREA DIN LUT de Ioana Burghel

Curând
am să învăț
ieșirea din lutdezbrăcând diminețile
de iluzii
măcinând grâul
amiezii
peste care
voi picura
vinul amurgului
din strugurii
viilor uitate…

În urmele cuielor
un Crist
va crește
dintr-o altă plămadă
vindecarea…

Primavara… de Lacramioara Lacrima

Primavara vine, vine
S-o primesti cum se cuvine
Cu speranta si un zambet
Sa-ti patrunda-n al tau suflet!
Primavara e-un inceput
De natura si vis mult
In crang, se revarsa soare,
E minune si splendoare!
Proaspat, este verdele,
Se vad randunelele,
Greierasii reapar…
Dup-o iarna de cosmar!

Cand iubesti, e primavara
Printre flori, verdele iara
Pe sub pomii infloriti…
Pentru cei ce sunt iubiti.
Cantec de privighetori
Ca un sunet de viori,
Cheama omul, sa iubeasca
Cu ardoare, sa traiasca
Iubirea, nu are varsta
Tanar, poti ramane inca,
Primavara, Bun Venit!
Vii, la timpul potrivit…

Doruri, inca sunt nescrise
Juraminti, candva promise
Renasc si revin de afara
Daca este primavara
Pe covor de noapte…
Intr-un vant de soapte,
Iubirea-i mai vie
Stelele-o mangaie…
Ziua e mai lunga,
Noaptea si mai scurta
Din zare apare...
Dulcea primavara!

Veronica Simona Mereuta

poate am să le dau mâinilor altele de făcut
mă uită gândul prea mult pe coclauri de viitor
când vine primăvara pare mai uşor
să topeşti ceaţa în muguri adevăraţi
în drag şi dor de-a fi doar un 
om

* * * de Iurie Osoianu

Că pâinea-i furată ne spune treimea 
-Doar priveliști mai au la depozit 
Cu gura căscată așteaptă prostimea 
Vre-o dijmă dinnou cu impozit

Treimea-i aruncă ochelari pentru cai
Să se vadă prin cețuri și fumuri
Prostimea mai vrea documente să-i dai
Pentru balegă ei de pe drumuri

În rest e tăt bine și tăt e normal
-Se-mpacă Filat cu P-Ulinici
Și Lupu apare ca luna pe deal
Cu așii lui Ghimpu din mâneci

Aliansu-a murit!!!! Traiasc-Alianța !!!
-Regatu-n transport ecologic
Cu-ncetu, cu-ncetu își duce speranța
În alt viitor patologic...

‎* * * de Iurie Osoianu

... Dacă nu-ţi cer prea mult
Dacă-ţi dau prea puţin
Tu să sorbi netemut
Cupa mea cu venin
Tu să rabzi în tăcere
Şi-n bătaie de joc
Mereu altă muiere
Lângă stinsul meu foc
Cum te soarbe venin...
Tu mă lasă s-ascult
Dacă-ţi dau prea puţin
Dacă nu-ţi cer prea mult...