intuiție târzie de Bogdan Dumbraveanu

nu-i loc în carne de întrebări
vise, gânduri
tot ce-ar putea pluti cu grație
se solidifică, decade

nu știu cine sunt, nu știu încotro
merg, de ce mă atașez de
lucruri fără greutate,
azi nu e ziua omului în mine

nu tânguieli premonitorii,
doar zborul celui ce nu găsește
sens mai dă să nască miză
zilei de mâine,
florilor din glastră
culori cum nu am mai văzut,
amintirilor de tine
discretă, inedită bucurie

mândrește-te cu trupul tău
de amintiri ce va rămâne mai viu
în mine decât vei fi
într-o încarnare, întotdeauna
fără amintiri
demonul acestei întâmplări
de a fi

e că în carne de abia e loc
de carne

btd,12.02.2013

NINSOAREA -Lore Moișan

Ești vara care mă-ncălzește
Și îmi topește inima,
Dar eu rămân la toate rece,
Prea rece, iubirea mea!

Hai să-nghețăm amândoi
În iarna ce ne ține,
Zăpezi să cadă peste noi,
Zăpezi să ne aline!

Să-avem o casă din ghețari,
O masă, etajere,
Un pat rece, înfrigurat,
Oglindă și perdele;

Vom sta acolo amândoi,
În jur numai troiene,
E albă liniștea ce-o auzim
Și timpul care trece.

Vom fi doi oameni de zăpadă
În casa noastră din ghețari.
Troiene grele ne apasă
Și-o zi în plus în calendar.

Simți uneori câte-un fior,
Iubire, nu te teme!
Ninsori vor crește simțitor
Și trece încă vreme...

Inima mea înghețată
Va arde lângă a ta,
Ce ninși suntem de viață,
Prea albi, iubirea mea!

10.01.2011

Nu, încă de Veronica Simona Mereuta

ce dacă mă doare dorul de soare
iar ferestrele ar trebui să rămână deschise
până la tine sunt cărări întortocheate
îndemn cu dute-vino
îmi asmute neliniştea de-a despica nodul
cu vârful descântecului rămas neîncercat
pentru mine teama ar fi o poveste de leagăn
înainte înapoi au devenit ritm de anticar
trecut de potrivit locului de odihnă
mai ştii balansoarul care mi-ar alina umbletul de-a valma?

nu, încă
totul se plăteşte aici
nici pe departe nu voi reuşi
să-mi achit fantasma ce-mi ţine încă
loc de umbră

VeSMe

Tăceri de Boris Ioachim

...Şi ce să-ţi spun, când nu mai sunt de spus
Decât tăceri groteşti, stânjenitoare?!
Iubira noastră, tristă, a apus –
Tu n-ai habar ce mult durerea – doare.

Arsura rece, a zăpezii, parcă,
Mă clatină, sub vântul grobian,
Cum clatină talazu-n mare o barcă...
Se apropie un nou sfârşit de an.

Aş vrea să te colind în asfinţituri
Dar glas nu am – tăcerea ta l-a frânt;
Şi ger mă scurmă, cu-ngheţate râturi –
Şi-oricum, în suflet, nu port nici un cânt.

Dar te visez, mereu, în miez de noapte –
Ba te visez chiar şi în miez de zi...
Dar ne-mai auzind a tale şoapte,
Eu nu mai ştiu ce-nseamnă „a iubi”.

Făptura ta, de acum, îmi e străină
-Sau, poate că, străină mi-a tot fost?! –
Cândva, mi-erai şi ţel, mi-erai lumină
Şi, vieţii mele, îi dădeai un rost.

Azi, alte ţeluri, alte idealuri,
Încerc să încropesc în viaţa mea...
Privesc pe geam: ninsoarea cade-n valuri
Ca albe draperii de catifea.

...Şi ce să-ţi spun, când nu mai sunt de spus
Decât tăceri groteşti, stânjenitoare?
Iubirea-mi pentru tine a apus -
Într –un noian de ceaţă şi ninsoare...

Iubitei mele de Stelian Maria

Oh... buna dimineata draga mea !
Hai, nu mai sta ascunsa dupa soare.
Cobori, sarind usor din stea in stea, 
Sa vezi cum noaptea, parasita, moare.

Of... buna dimineata draga mea !
Eu ti-am adus in palme o licoare...
Am adunat-o vesel undeva
Din lacrimile noptii care moare...

Sa nu tresari, sunt eu in zori de zi.
Dar... buna dimineata draga mea !
Sunt primul ce-ti aduce bucurii
In acesti stropi magnifici de cafea !

Ei... Buna dimineata draga mea !

Stelian Maria

Svängsta
2013-02-11

Si nu mai plang… de Lacramioara Lacrima

Si nu mai plang
Decat de dor
Sa pot s-ating 
Vise in zbor,
Cu ele prind
Privind in timp
Iubire aprind
Apoi un cant,
O lacrima cade
De bucurie…
Vrea ca sa-mi sa sada
Pe obraz sa-imi fie
Sa se odihneasca
O las ca sa-mi spuna
Ca lumea-i a noastra
De dragoste plina…
Iata o sterg
Ochii-i inchid
Ganduri astern
Si nu mai plang,
Stiu ca mi-e dor
La fel iti e
Nu e usor…
Nici mie, nici tie!

Si nu mai plang
Iubirea-i frumoasa
Durerea-o infrang
Mai stiu ca iti pasa
Acum ca ne-avem
Ca ne iubim…
Doar printr-un semn
Placut mai pasim
In viata, in lume,
Sperand asa mult
Doar eu si cu tine
O taina in gand
In suflet, in noi,
In a noastre simtiri
Tot amandoi…
Secrete-n priviri,
Iubirea ne cheama
Si mai departe
Luand-o in seama
Ea ne imparte…
Caldura, lumina,
Placeri in alint
O zi mai senina
Si nu mai plang…

vară abandonată de Renate Müller

m-am împiedicat de tăcere
în genunchi am cerşit
mâini pline de mângâieredar indeferenţa m-a străpuns
cu lama ei de oţel

m-am împiedicat de raze
în fire subţiri de lumină
ce în surdină fremătau
atunci când sau rupt
pe când eu mă zbăteam

m-am împiedicat în tine
în ochii tăi de tăciuni
ce mă priveau fără vină
care începuseră miraţi
să-mi surâdă în milă

Vântul de Ovidiu Oana-pârâu

n primăvară naşte armonia,

Valsând prin pajişti câte-o adiere,

Arşiţei domolind monotonia

Când poartă nori să plouă mângâiere.

Apoi, din ape, fură abur dulce

Şi-l face înălţimilor umbrare,

De-aşa răcoare, pleacă să se culce,

Chiar astrul istovit de preumblare.

După răpciune, aripe dezleagă,

Purtându-le spre zări neruginite,

Zorind şi gospodarii să culeagă,

Bogatul rod al toamnei împlinite.

Frunzişuri surpă-n codru sub rafale,

Pătând mirific iarba-ngălbenită,

Din ceruri nea şi ger cumplit prăvale,

Ca viscol peste viaţa troienită.

DE PRIMĂVARĂ de Boris Ioachim

Din streşini lăcrimează gheaţa
De palma vântului atinsă
Şi înviorată-i dimineaţa
Când gura gerului e-nchisă.

Scăpată-i firea de zăpadă
Când soarele sărută geamul
Şi-un ghiocel iese să vadă
De nu cumva-nverzit-a ramul.

Pe garduri gureşi guguştiucii
Înadins îşi înteţesc gâlceava
I-ascult şi gândurile-mi negre
Se risipesc în vânt, ca pleava.

E-un zvon de vrăbii guralive
Şi gârlele se-ntrec în clocot
Iar mânjii bolţi-n înserare
Se tachinează-n vesel ropot.

Se hârjonesc zburdalnici miei
-Vag firul ierbii se iţeşte –
Cu toporaşi şi cu brânduşe
Natura iar se primeneşte.

Fuior de abur izbucneşte
Din reavănul miros de glie
Şi-un ciripit sfios soleşte
Gingaşul tril de ciocârlie.

Pe-ntreaga fire e stăpână
Fără tăgadă primăvara
Şi zile calde or să vină
Să înverzească-ntreagă ţara.

O, Doamne, mulţumescu-ţi, dară,
Pentru-acest nou belşug de soare
Şi, rogu-te, fă să răsară
Speranţe noi în fiecare!

CLIPĂ… de Ioana Burghel

Prin clepsidra timpului
mă strecor
nisipsă pot fi iar
clipă a zilei de mâine…