nu mai gândi într-atât
nu doar cuvintele leagă şi dezleagă
nu sunt cele vestite mai adevărate decât
neatins
nevăzut
negustat
poţi aduce în lumină
acelea ce sunt lumină de niciunde
şi din toate câte eşti
aripi frânte şi săgeţi aţintind cerul
dumicat de auz şi nu înălţare de privire
neştiută
neaşteptată
neasemuită
locul de unde totul începe
fără veste
iar nu se termină
fără leac
se lasă visat
pentru a trăi
iar şi iar
....zburarea din cuib
Pupaţi-aş buzele
Ca frunzele,
Şi ochii
Călăuzele,
Şi rochiţa vaporoasă
Vedeţi-o-aş dragă scoasă,
Şi ciupiţi-aş pulpele
Ca muntele
De tari,
Şi sfârcurile
Şi sânii mari,
Iar în buric
Să te alint
Cu vârful buzei mele,
Ce visează
Câte-n stele
Din cerul de deasupra ei;
Of soartă!
Eşti crăpată
Fix în trei;
Strânge-te ca să mă iei
Şi să muţi
Locurile unor munţi,
Cel al meu
Şi cel din mine,
Şi acela de sunt eu.
Un hol deschis deasupra mea,
Ca un burlan de sobă afumat,
Ca o urlare va să stea,
Netulburat;
Cum la intrare, nici în dos nu are uşi,
Şi este strâmb şi lunecos şi crăpăcios;
Prin el aleargă fel şi fel de trepăduşi,
Şi un pustiu îl tot străbate mincinos;
Aruncă flăcări, scuipă jar şi plouă spini,
Iar uneori se zbate rece şi vulgar;
Se înfioară câteodată şi te miri
Că-ţi este intim, totuşi bălegar;
Pe unde eşti, în orice fel, îţi e sughiţ;
În tot ce crezi de când te naşti, te umăreşte;
Îi eşti probabil peste veacuri doar un şliţ,
Pe când stăpânul pentru totdeauna-ţi este.
nu mă jura să-ţi scriu un poem
până atât cât ai să-l poţi citi
scris frumos pe-o coală
pe alocuri albă
lasă-mă să te port cu mine
cât sunt vie,cât mă ţin să te cuprind,
întreagă,frumoasă şi dragă,
cum dintotdeauna mi te ştiu
ţine pe loc o lacrimă,
ai răbdare preţ de câteva surâsuri
şi nu mă trezi din visul
c-am să te ţin aşa,
cât te ştiu
iubi
privi
auzi
în fiecare zi
ca-n prima
de când ne avem
una din alta
una prin aceeaşi
dragă,
draga mea,
Mamă!
Esti gandul ce-l gandesc
In fiecare zi
Vise ce se-mplinesc
In noptile tarzii
Privind ceru-nstelat
Eu imi aleg o stea
Si dorul mi-l inalt
Sa-ti dea dragostea mea…
Esti gandul meu cel bun
In clipele din timp
De ieri si de acum
De maine…orisicand
Acolo, te pastrez
In suflet, inimioara,
Mereu te tot asez
Nimic sa nu ma doara,
Nici lacrima de dor
Ce-adesea in ochi sta
Esti gandul, ce usor,
O liniste imi da
Ca esti, vei fi cu mine,
Intr-o nemarginire
In tainica minune
Ce o numim …iubire…
Esti gandul cel curat
Care ma-mbratiseaza
Iubind cu adevarat
Chiar daca mai ofteaza
O dulce stralucire
In minte rasarita
Ce-mi da o fericire
Stiind ca sunt iubita…
Esti gandul ce intr-una
Imi tine de urat
Precum in noapte, luna,
Nu uita de pamant…
Prin el iti aud glasul
Cel care ma alinta
Zarindu-ti apoi chipul
La mine se tot uita…
Cu ochi frumosi si blanzi
Zambindu-mi numai mie
Asa parca patrunzi
In mine pe vecie…
Esti gandul ce-mi alunga
Tristetea ce-o aveam
El reusind sa-nfranga
Dureri ce le simteam…
Consider ca… este mai de pret iubirea ce ti se daruieste decat cea pe care trebuie sa o cuceresti…
Copil al infinitului albastru,
Copil al stelelor tăcute,
Vei arunca nemărginirea
În universuri cunoscute;
Prin sfera apelor tăcute
Vei înțelege tot ce-a fost,
Că lumea-i o adunătură
De multe lucruri fără rost;
Vei adormi, copil cuminte,
Și vei avea un vis astral,
În care toate sunt egale
Și totuși nu-i nimic egal;
Te vei juca cu nemurirea,
Vei împărți stelara lege,
Pe care nimeni niciodată
Nu va-ndrăzni să o deslege;
Și-apoi, în febra inconstantei
Și-a devierilor tăcute,
Tu vei găsi înțelepciunea
Ideilor preconcepute;
Și-n ziua-n care-albastrul sacru
Va fi o oază de-nceput,
Abia atunci,
Copil albastru,
Abia atunci,
Vei fi născut;
sunt făcută din material fin, darling
catifea caldă în combinaţie
cu oţel inoxidabil
sunt bun conducător de
energie calorică şi erotică
rezist la gheţuri polare
și la temperaturi înalte
sufletul meu, darling
este aburul care se ridică după ploaie
în după-amiezile fierbinți de vară
atunci când inima mea
cuminte si conștiincioasă
îţi monitorizează trăirile
cu precizie şi tandreţe
sunt lacrima cuibărită înr-un surâs
pictat pe pânza toamnelor
de altădată
mușcătura dintr-un fruct oprit
Eva dorințelor
și Ana zidirilor tale
sunt preţioasă şi fragilă, darling
dar sunt puternică şi rezist intemperiilor tale...
ai grijă doar
să nu mă scapi
pe asfalt
Nu strunele de la chitară vreau să tacă,
Ci bătăile vibrante-n rezonanţă,
Cu gândul cel parşiv de la distanţă
Fără sincronizare cu azurul,dacă
Fură strălucirea dintre perne
Şi fără de culoare, ochiul se închide
Înspre întorsul dor ce-acum desfide
A raţiunii limbă şi ale ei teoreme,
Ori axiome, n-are importanţă...
Sedusă în extaz de complezanţă
Uitam de legea firii şi-n neştire
Negam la infinit orice dovadă de iubire...
.........................................................................
Schilod de încercarea momentului nefast
Un suflet în genunchi se- aşterne
Speranţei spune,,bun rămas,,
Căci glasul surd rămâne
La demult uitatu-i glas!
La fereastra cerului,
În sărutul gerului,
Muşcătură de fior
Alinta în mine dor;
Dor de ce îmi rămăse-se
De copil, că sunt prinţese,
Până să te văd pe tine,
Tu copilă, o minune!
Ce-ai făcut, matur cum sunt,
Să mă tremur la pământ,
Cum se scutură în vânturi
Ale dragostei descânturi,
Despre cum e să visezi
Lumea-n care să te vezi,
Luminat de un surâs,
Îndulcit cu dulce plâns,
Şi pătruns de-un gând albastru,
Dintr-un vineţiu de astru,
În sărutul gerului,
La fereastra cerului,
Când în suflet văd că dor
Este, tot de-acel fior.
Lasa-ma ca sa-ti vorbesc
De iubirea ce-ti nutresc
E curata, atat de tandra,
Imi doresc s-o iei in seama
Sa o simti cum o simt eu
Grija sa-ti poarte mereu,
Zi de zi si orice noapte
Sa ma simti cat mai aproape.
Lasa-ma sa-ti dovedesc
Cat de mult eu te iubesc
Iar pe pasii lunii-n noapte
Sa te chem. cu calde soapte
Pe-o carare insetata
Dorind sa fiu sarutata
In suflarea mea de dor
Ascunzandu-te usor,
Sa-mi fii hrana dragostei
Ce ti-o port prin valsul ei
Pasiune oglindita
Te doresc, ma simt dorita,
Port pe umeri aripioare
Tu le-ai pus…, sufletel mare,
La tine sa pot zbura
Printr-un gand din mintea mea…
*
Lasa-ma ca sa stropesc
Lacrimi, sa te ocrotesc,
Pure, simple de iubire,
Purtand a mea fericire
Zambetul este cu ele
Si plutesc pana la stele,
Ma iubesti pana la cer
Iubirea n-am sa mi-o pierd
Ca-n petale lucitoare
Bobocei plutesc spre zare
In esenta atat de vie
Tu-mi dai dragostea doar mie,
Dar ti-o intorc frumos pe a mea
Orice clipa, buna, rea,
Dar cum ar putea sa fie
Cand iubirea ne imbie?
Orice rau devine bine
Cat eu raman pentru tine
Cea mai scumpa, cea mai draga,
Dintr-o lume mare-ntreaga
O frumoasa-ntre femei
Iti place tot ce-i al ei
O printesa sau o zana
De iubire…vrea sa-ti spuna…
*
De iubire tot voi scrie, ca s-o pun in poezie, lasa-ma sa ti-o recit…in rest, nu iti cer nimic…ea cuprinde tot ce simt, printr-o rima si cuvant, lasa-ma sa ti-o dedic, e mai mult decat un pic…
