Lasa-ma ca sa-ti vorbesc
De iubirea ce-ti nutresc
E curata, atat de tandra,
Imi doresc s-o iei in seama
Sa o simti cum o simt eu
Grija sa-ti poarte mereu,
Zi de zi si orice noapte
Sa ma simti cat mai aproape.
Lasa-ma sa-ti dovedesc
Cat de mult eu te iubesc
Iar pe pasii lunii-n noapte
Sa te chem. cu calde soapte
Pe-o carare insetata
Dorind sa fiu sarutata
In suflarea mea de dor
Ascunzandu-te usor,
Sa-mi fii hrana dragostei
Ce ti-o port prin valsul ei
Pasiune oglindita
Te doresc, ma simt dorita,
Port pe umeri aripioare
Tu le-ai pus…, sufletel mare,
La tine sa pot zbura
Printr-un gand din mintea mea…
*
Lasa-ma ca sa stropesc
Lacrimi, sa te ocrotesc,
Pure, simple de iubire,
Purtand a mea fericire
Zambetul este cu ele
Si plutesc pana la stele,
Ma iubesti pana la cer
Iubirea n-am sa mi-o pierd
Ca-n petale lucitoare
Bobocei plutesc spre zare
In esenta atat de vie
Tu-mi dai dragostea doar mie,
Dar ti-o intorc frumos pe a mea
Orice clipa, buna, rea,
Dar cum ar putea sa fie
Cand iubirea ne imbie?
Orice rau devine bine
Cat eu raman pentru tine
Cea mai scumpa, cea mai draga,
Dintr-o lume mare-ntreaga
O frumoasa-ntre femei
Iti place tot ce-i al ei
O printesa sau o zana
De iubire…vrea sa-ti spuna…
*
De iubire tot voi scrie, ca s-o pun in poezie, lasa-ma sa ti-o recit…in rest, nu iti cer nimic…ea cuprinde tot ce simt, printr-o rima si cuvant, lasa-ma sa ti-o dedic, e mai mult decat un pic…
vineri, 17 august 2012
TRANDAFIRII de Elena Iuliana Constantinescu
Atunci când vine seara anotimpurilor,
Toţi trandafirii-şi pleacă capetele
Și-și plâng petalele în calea vânturilor,
Ce aduc șoaptele
Care spun povestea pieiri lor;
Și trandafirii votează…NU… disperați de moarte
Cu voturi de petale roșii ca și obrajii mirilor,
Vărsate-n urma dată vântului să o poarte,
Singurătatea;
Și –n brațe duce vântul petalele roșii, mai departe
Ca pe un roi de fluturi morţi,
Împrăştiind ca manifeste îndreptate
Împotriva dictaturii unei sorți,
Și tot în seara rece-a anotimpurilor
Trandafirii judecă soarta data lor de zei
În tribunalul fără roşu dat sentinţelor,
Dar în final executați sunt ei.
De unde vin ? de Ovidiu oana-pârâu
Motto:
”M-am scris pe-un colţ de vânt pentru Iubita”
de unde vin ?
dintr-o răscruce
de gust pelin
şi altul dulce
în zborul lin
o adiere
de rozmarin
ca mângâiere
m-a rupt din flori
să te îmbete
cu reci fiori
de Dragobete
eu să rămân
la ceas de seară
lângă-al tău sân
dulce fecioară
purtat de dor
de vrajă plin
din ierbi covor
de-acolo vin !
”M-am scris pe-un colţ de vânt pentru Iubita”
de unde vin ?
dintr-o răscruce
de gust pelin
şi altul dulce
în zborul lin
o adiere
de rozmarin
ca mângâiere
m-a rupt din flori
să te îmbete
cu reci fiori
de Dragobete
eu să rămân
la ceas de seară
lângă-al tău sân
dulce fecioară
purtat de dor
de vrajă plin
din ierbi covor
de-acolo vin !
Hram...de Nicoară Nicolae-Horia
Ea știe
Că eu scriu
Ce ea îmi spune,
Fără voia ei
Nici glas
Nu am
Și sunt precum arcușul
Fără strune-,
Poezia mea,
Ce dulce hram!...
Că eu scriu
Ce ea îmi spune,
Fără voia ei
Nici glas
Nu am
Și sunt precum arcușul
Fără strune-,
Poezia mea,
Ce dulce hram!...
Vis innoptat - de Cristina Maroiu
Nu mai aveam putere
decat sa implor:
“Sa nu ma uiti!”
Iti ceream ajutorul
de la marginea haului
ce ni se adancea intre
chemari.
Cuvintele se opreau
muribunde
in coltul buzelor
cusute cu ceara.
Sa nu ma uiti!
Imi urlau ochii
atat de tare, incat
asurzise intregul
orizont!
Sa nu ma uiti...
Ma prabusesc in mine
cu zgomot de rataciri sparte,
imi plec genele
deasupra viselor innoptate
si tac…
Sa nu ma uiti!
O lacrima se scurge
in pridvorul cearcanelor…
Nodul din inima
cerseste dureros cutitul
sau izbavirea prin flacari.
Felinarele stoarse de lumina
se inchid rand pe rand
peste mutenia ceasului
care si-a oprit
neinduplecata profetie
in dreptul lui cinci!
decat sa implor:
“Sa nu ma uiti!”
Iti ceream ajutorul
de la marginea haului
ce ni se adancea intre
chemari.
Cuvintele se opreau
muribunde
in coltul buzelor
cusute cu ceara.
Sa nu ma uiti!
Imi urlau ochii
atat de tare, incat
asurzise intregul
orizont!
Sa nu ma uiti...
Ma prabusesc in mine
cu zgomot de rataciri sparte,
imi plec genele
deasupra viselor innoptate
si tac…
Sa nu ma uiti!
O lacrima se scurge
in pridvorul cearcanelor…
Nodul din inima
cerseste dureros cutitul
sau izbavirea prin flacari.
Felinarele stoarse de lumina
se inchid rand pe rand
peste mutenia ceasului
care si-a oprit
neinduplecata profetie
in dreptul lui cinci!
joi, 16 august 2012
tare mult mi-am dorit un semn - de Belean Maria
întindeam durerea până la lună și înapoi
mă vroia
ardea
așteptam să mă întrebi
dacă mi frig
să-mi învelești umărul
cenușiul cordului
zâmbesc
durerea o adopt ca stindard al supraviețuirii
al respirației
al gândului întors veșnic spre lobul urechii stângi
acolo rătăcesc carnea vie a cordului
iar și iar
…nu simți
zei dictează
cine se pricopseste cu un pled rupt
cât să-i ajungă colțurile
mâini îmbrățișate
tare mult mi-am dorit să ajung în amintirea ta
să-mi iubești pașii
cu durerea unui munte în cădere
iubește dorul
iubește amintirea
în nodul ei stau răstignită
mă vroia
ardea
așteptam să mă întrebi
dacă mi frig
să-mi învelești umărul
cenușiul cordului
zâmbesc
durerea o adopt ca stindard al supraviețuirii
al respirației
al gândului întors veșnic spre lobul urechii stângi
acolo rătăcesc carnea vie a cordului
iar și iar
…nu simți
zei dictează
cine se pricopseste cu un pled rupt
cât să-i ajungă colțurile
mâini îmbrățișate
tare mult mi-am dorit să ajung în amintirea ta
să-mi iubești pașii
cu durerea unui munte în cădere
iubește dorul
iubește amintirea
în nodul ei stau răstignită
Ar fi fost - de Veronica Simona Mereuta
adunare de trecut şi viitor
murmur prezent de timp
în care doar ţi-aş muşca vorbele
fără să le caut gustul
nu încerc pocăinţa unui apus
în singur a trezie de mistic
nu aştepta lacrimile de ori
de fie...care soi clonat
ilegitim într-o spirala di' stil ată
pentru acest secol de prof a nat ur
învierea muzei prin foc si sabia-n care
oracolul îşi ascute ghicitoarea
în aşteptare
te iubesc şi mi-e dor
preced gestul în care masca îmi cade
dilema ar fi ce rămâne
din ce
ar fi fost
de re,re,re ...ţinut
te sărut,neştiut!
murmur prezent de timp
în care doar ţi-aş muşca vorbele
fără să le caut gustul
nu încerc pocăinţa unui apus
în singur a trezie de mistic
nu aştepta lacrimile de ori
de fie...care soi clonat
ilegitim într-o spirala di' stil ată
pentru acest secol de prof a nat ur
învierea muzei prin foc si sabia-n care
oracolul îşi ascute ghicitoarea
în aşteptare
te iubesc şi mi-e dor
preced gestul în care masca îmi cade
dilema ar fi ce rămâne
din ce
ar fi fost
de re,re,re ...ţinut
te sărut,neştiut!
Murmur - de Costel Suditu
Aş vrea iubito să nu mor
De dorul tău,
Să mă duc primul şi fior
Să-ţi fiu mereu,
Că ai trăit şi ai iubit
Cum ţi-a fost dat,
Un om corect şi întregit,
Un suflet cald;
C-ai fost iubită şi dorită
Cum ai vrut,
Şi sărutată şi-alintată
Foarte mult,
Că te-au cuprins mereu acele,
Vise dragi,
Când singură priveai la stele
Să mă placi,
Că ai simţit acea iubire
Şi fior,
Cand îţi spune-am de-a mea simţire:
Să nu mor
Pân' nu ţi-oi fi iubit si soţ
Cu tot ce simt,
Pân' n-oi simţi cu tine-un rost,
Fiind iubit.
De dorul tău,
Să mă duc primul şi fior
Să-ţi fiu mereu,
Că ai trăit şi ai iubit
Cum ţi-a fost dat,
Un om corect şi întregit,
Un suflet cald;
C-ai fost iubită şi dorită
Cum ai vrut,
Şi sărutată şi-alintată
Foarte mult,
Că te-au cuprins mereu acele,
Vise dragi,
Când singură priveai la stele
Să mă placi,
Că ai simţit acea iubire
Şi fior,
Cand îţi spune-am de-a mea simţire:
Să nu mor
Pân' nu ţi-oi fi iubit si soţ
Cu tot ce simt,
Pân' n-oi simţi cu tine-un rost,
Fiind iubit.
Când... de Costel Suditu
Când zidului crescut-a
Atâtea gânduri cât,
În mine ziduri cupa
O umplu cu durut,
Şi când tot zidului
Urechea i-o fi spartă,
Cu zarvă, cum tăcerea
A zid mi se arată,
Va fi să umblu liber
Şi-ntreg peste pământ;
Până atuncea şuier
Din cer pînă-n mormânt,
Neînţelesul firii,
Cu întrebări mai vechi;
Realul omenirii
În slove neperechi,
Şi adevărul; oare
Ce adevăr să fie
Când fericirea doare
Iar când tristeţea-i vie?
Atâtea gânduri cât,
În mine ziduri cupa
O umplu cu durut,
Şi când tot zidului
Urechea i-o fi spartă,
Cu zarvă, cum tăcerea
A zid mi se arată,
Va fi să umblu liber
Şi-ntreg peste pământ;
Până atuncea şuier
Din cer pînă-n mormânt,
Neînţelesul firii,
Cu întrebări mai vechi;
Realul omenirii
În slove neperechi,
Şi adevărul; oare
Ce adevăr să fie
Când fericirea doare
Iar când tristeţea-i vie?
SUFLET DE OM - de Elena Iuliana Constantinescu
Pribeag, am vrut pustiul
Al meu ca să fie,
Să –i cern prin degete
Nisipul, arzând…
Și noaptea venită
În șoapta-nghețată
Îmi tremură-n carne…
Mi –e frig și aud
Pietre pocnind;
Ce vuiet solemn,
Ce glas omenesc
În durere!
Sufletul meu,
Sufletul tău
În durere !
E pustiu;
Durerea
Unui suflet de om.
Al meu ca să fie,
Să –i cern prin degete
Nisipul, arzând…
Și noaptea venită
În șoapta-nghețată
Îmi tremură-n carne…
Mi –e frig și aud
Pietre pocnind;
Ce vuiet solemn,
Ce glas omenesc
În durere!
Sufletul meu,
Sufletul tău
În durere !
E pustiu;
Durerea
Unui suflet de om.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)