Fâşia orizontului de Renate Müller

Privesc cu-ndoială

zarea mărginită
lovită de nicovala
cerului oţelit

Urmăresc cu durere
sufletul ei strivit 
de copitele norilor
trecători

Fâşii rupte din cer
şi pământ bătut
lăsate pradă
vulturilor hulpavi

Renate Müller

SĂ! de Stefan Oana Valentin

Din oțel de-aș fi 

mi-ar place 
să mă sparg 
în mii de așchii 

să nu mai reflect 
nici macar o lumină 
nici macar o umbră 
de sânge 

să mă răspăndesc uimit 
în fierbinte
coadă de cometă ...

28 10 2011
ȘTEFAN OANĂ

STEAUA MEA de Stefan Oana Valentin

Bezmtic umblu printre astre 

Să mă ciocnesc de steaua mea 
Lumina ta e mult prea noapte 
Să pot să mai zăresc ceva 

Și rătăcirea îmi e greaua cruce 
Pe care-o trag spre infinit 
Balast de doruri și de dulce 
Spre care păcătos eu am râvnit 

Vidul îmi soarbe și ultima zvâcnire 
Lumina și-a pierdut viteza undeva
Adu-mi tu noapte nemurire 
Bezmetic să te caut eu aș vrea 

În prea săracă licărire 
Din stinsa, steaua mea... 

25 10 2011
ȘTEFAN OANĂ

VERI-LIMITA de Cristina Maroiu

Era un anotimp al nebunilor,

unul din acelea despre care crezi
ca nici nu ar putea exista!
( de fapt, nimeni nu inventase pe-atunci
unitatea de masura pentru inocenta…)

Vietile noastre ramasesera suspendate 
undeva, intre balansul merelor pe ram
si fosnetul valurilor, aproape melancolic…
Cerul de august desena pe asfalt
nefiresti umbre, de teatru chinezesc.
O frunza ici, una colo, prevesteau cu regret
ca in curand va cadea cortina
si peste nepasarile noastre! 
Inca nu auzisem gongul nefast
si haladuiam fericiti prin urbea pustie
lasand amintiri purpurii
pe fiecare alee de zambet!

Era un anotimp al nebunilor
iar noi traiam fara termen de garantie
verile-limita ale tineretii noastre!

Cristina Maroiu
06.06.2012

Suflet alb de Iurie Osoianu

strune nevăzute 

vibrează la chitară acestui univers 
strune negre 
de energie 
de iubiri 
de vers 
de-atracție universală 
de tragedii 
cu anilumi 
și anti-te iubesc 
în care anti 
e antiteza principală 

atîtea melodii străbat 
și timp și spații 
și totul 
și nimic 
în raze nevăzute 
protuberantele se zbat 
intercalindu-se în melodii 
cu totul anti 
cu antinote care antiard 
în antialbastrimi 
de antifoc 
anihilînd 
în găuri negre de adînc 
un orizont 
cu stelele speranței... 

arcușul care scoate 
din negre strune 
albe melodii 
e gândul... 
căci numai el 
străbate spații și 
străbate veșnicii 
regenerand iubire 
afirm chiar Eu 
(recunoscând că totuș 
la început a fost cuvântul) 
și-acest cuvânt e pururi
Dumnezeu...

Gând nepotrivit de Ovidiu Oana-Pârâu

În debaraua gândurilor

l-am găsit

pe cel mai nepotrivit

pentru toamna din mine.

Voiam să îmbrac ceva optimist

şi am dat tocmai de el.

Desigur că l-am aruncat pe fereastră

să ardă peste grămada de frunze

strânse de pe gazonul liniştii mele.

Am luat apoi la întâmplare

un fulgarin

de culoarea speranţei

şi pornesc spre tine

fredonând

o nouă dorinţă.

de Ovidiu oana-pârâu la 5 iunie 2012

Aiureli pe seama iubirii de Iurie Osoianu

...Cand nu mai e iubire 

Ramane pasiunea
Obisnuita noua-
Nou reflex
Si ma intreb atunci
Prin ce minune
Eu te-am pierdut
Desi alaturi esti...

Cand nu mai e iubire 
Ramane stima
Un alt cuvant 
Pe unde mai gasesti
Sa poata-nlocui
Aceasta crima-
Cand spui ca da
Dar ochii tii feresti?!!

CLIPE FUGARE... de Patricia Serbanescu

Întreaga viaţă navigăm,doar spre iubire ne-ndreptăm,

Timpul se scurge fără rost, rămân păreri din tot ce-a fost...
Clipe se duc fără soroc, minute fug într-o himeră
Nu le putem ţine-ntr-un loc, viaţa-i un vis şi-i efemeră.

Închide ochii pentru-o clipă, simte bătaile-n risipă!
Definitiv ele roiesc şi amintiri ne copleşesc.
Aleargă clipa-n plan lumesc, spre infinitul nefiresc,
Când ea măsoară paşi pe drum, viaţa se scurge, ca un fum.

Să cauţi dulcile clipite gustând nectarul celestin
Visezi în clipe fericite că uneori, tu scapi de chin.
Opreşte însă ticăitul numai când tu iubeşti,
Alintă-te cu-amorul nopţilor pământeşti!

Iubeşte deci, fă-ţi templul din iubire, 
caci viaţa este vis şi dar
Fugara clipă nu aşteaptă împlinire, 
în veci... nu se va-ntoarce iar...

Iunie de Radu Adrian Gelu

Murmur de viaţă auzul tot palpită,

între Cer şi Pământ totul se agită,
instinctul de iunie-n sclipire umple
în pastel, galeria de portrete suple...

În triluri de flaute, înaripate suflete
la dans invită iarbă şi flori în cuplete,
la menuet ivirile din seminţe şi ouă,
două câte două ţin pasul amândouă...

Adânci reverenţe frumuseţea expiră,
din zori în apus visul de vară inspiră,
speranţele cereşti în sărutul răsărit
a duce potopul de sclipiri spre infinit…

Doar luna... de Catalin Ciorba

Se coboară-ncet din ceruri,

Mândra rază blândă-a lunii,
Cu topiri de noapte pururi,
Ne iubim ca toţi nebunii.

Tu o lacrimă din suflet.
Mi-te-ai coborât în noapte,
Eu mă simt pierdut şi cuget,
Mă îmbăt cu a tale şoapte.

Dacă vântul vrea să-adie,
Să se amestece-n pafumuri,
Poate-ar vrea să-mi dea şi mie,
Tâmpla să-ţi miros de gânduri.

Printre stele să-ţi văd ochii,
Lung uitându-se la mine,
Stele schimbă mii de rochii,
Şi mă poartă către tine.

Noaptea asta sfânta sună,
A iubire haiducească,
Dând iubire din lumină,
Dată-n dragoste trupească.

Cerul tău mă înconjoară,
Cu petale lungi de crini,
Îţi simt doru întâia oară,
Şi ispitele... în mâini.

Dacă timpul nostru arde...
În văpăi să ard şi eu,
Luna mea în noi se pierde
Mă topesc în trupul tău.

Cătălin Ciorbă