Singurătate de Boris Ioachim

Pe cât de vast e Cerul – pe-atât de strâmb şi-ngust

Îmi pare că-i Pământul pe care traiu-mi duc…
Din fierea lumii noastre, cu resemnare gust
Şi–oriunde-mi îndrept paşii, mă simt un pui de cuc.

Mi-e soarele, adesea, un fel de blând reper
Însă, mai des, prin ceaţă, orbeşte bâjbâi, greu…
Încerc, vieţii mele – viaţă să-i ofer,
Până ce, la odihnă, m-o cere Dumnezeu.

Îmi curmă, pân’ la sânge, grumajii, jug de bou –
Deşi, cu disperare, să-l zvârl, mereu, încerc…
Dar ştiu că nu am vână, nici stofă de erou –
Şi, ca şi ceilalţi semeni, banal prin lume trec.

Gândesc senin la moarte, visând un zbor înalt
Şi-ncerc, spre bolta-albastră, privirea să-mi ridic…
Dar ştiu că mai aproape-i căderea – simplu salt
Spre ceea ce se cheamă, abstract şi sec: NIMIC.

Slăvim, mereu, viaţa – fără să ştim, de fapt,
Ce-nseamnă, cu ardoare, viaţa să-ţi trăieşti –
Căci junghiaţi de vicii, minciună şi de rapt,
Nu mai simţim, prin preajmă, suflări dumnezeieşti.

Dar, poate, că acesta ni-i rostul pe Pământ:
Să fim doar nişte trestii, ce se-ndoiesc năuc,
După cum se roteşte al sorţii rece vânt
Şi singuri să petrecem – ca puiul cel de cuc…

ORA DINTRE ZILE de Irina Nedelciu

Pe aripi de iubire m-ai înălţat, iubite,

La ora dintre zile când vise adormite,

Îmi povesteau de tine cu adieri mărunte,

Suave, diafane şi cu miros de munte.

Mă îmbrăcau în picuri de Lună şi căldură

Simţeam pe trup agonic sărutul tău de gură,

Iar peoapa tremurândă mi se zbătea flămândă,

Sorbind a ta privire ca hrană de-mplinire.

Mă fermecai în zâmbet cu şoaptele-ţi cochete

Mă fereca-i în braţe, cântându-mi la ureche,

Acorduri de pulsaţii a inimii pereche

Le auzeam pe tâmple, ca murmurul de veghe.

O linişte duioasă mă-nvăluia sfiosă

În şoapta de iubire a orei dintre zile,

Iluminând sensibil privirea-mi de sub pleoapă

În visul adormit din noaptea fermecată.

Irina Nedelciu la 3 iunie 2012

NU MA CAUTA! de Cristina Maroiu

Nu ma cauta in putinele sensuri

pe care ti le poate naste imaginatia!

Degeaba crezi ca ma poti cuprinde
in ghilimele si paranteze
si ca ma poti aseza,
cuminte papusa,
intr-o definitie goala,
pe marginea unui raft mucegait de norme!

Am mai trecut candva pe-acolo
cu pasii pierduti si grei,
asa ca:nu, multumesc!
Prefer sa ma inec in toate
lacrimile din lume
decat sa ma imbacsesc
in nelumina ochilor tai!

Tu imi strigi trecutul
cu glas spart in silabe;
dar uiti ca mi-ai ramas dator
cu un ocean de cuvinte nerostite!
Uiti ca ti-am imprumutat
prezentul inimii mele,
firida cu firida...

Iti ceri dreptul asupra noptilor
neistovite in pacatele focului
si-mi ordoni ,cu naprasnica bataie din picior,
sa ma intorc de la tropice si emisfere
si sa redevin concret ,femeie!

Te mira ca nu-ti mai aud glasul dogit?
e tarziu..si am ratacit cararea catre tine...
Astazi imi dansez pleoapele
pe nori de vise albe!

Poate ca suntem ceea ce am fost odata,
dinainte de a ne intui:apa si vapaie,
doua paralele,sortite sa nu se ingane
niciodata!

Si cum oare ar mai putea fi altfel
cand tu ma agati de cotidianul febril,
pe cand eu ma catar visatoare
catre stele?

Cristina Maroiu
10.03.2012

Locul tău, iubire... de Radu Adrian Gelu

În visele mele ai locul în dor,

tu eşti muzica ce mă-ncântă,
vioara întâia-n sunet d-amor,
melodia ce inima înveşmântă...

În visele mele tu esti acolo 
zâmbind, adiere ţi-e şoapta
în velele sufletului de Apollo
plutindu-mi cuvântul şi fapta...

Eşti visul meu din totdeauna,
uneori chiar şi dulcea realitate,
în Paradis cum decide Fortuna,
fericit arzând clipele ancorate...

Şi totuşi... de Radu Adrian Gelu

Cineva mai rămâne de iubit

undeva sau mai aproape
ochii n-au obosit
căutarea.

Setea tot caută în invizibil
dor a sătura aşteptarea
cu nectarul şi
emoţia.

De ce ar ezita el amurgul
de a aprinde misterul
iubirii a-i afla
secretul.

UNU de Cristina Maroiu

Ne-am luat de mana

si-am plecat la plimbare
pe bulevardele largi
ale iubirii!

Din oglinda expusa
la Bacania de Vise
se rasfrangea catre noi
un chip nou, 
familiar cumva…
Sa fi fost iluzie? Magie?
sau doar ne contopiseram
intr-un singur portret?

N-am sa ma intreb 
de ce,
pentru ca, uneori,
de atata “Tine” cat curge
in ”Mine”,
te confund aiurita
cu aerul care imi
cumineca plamanii!

Cristina Maroiu
03. 06.2012

Slava tie,bunatate! de Mariana Mihai

Slava tie,bunatate!
Esti regina peste toate.
Dai din mana ta curata,
Tot mereu...nu doar o data.

Te jertfesti cu-atata drag,
...Mii de inimi te atrag.
Nu zici,ba!Ci,daruiesti
Tot ce-n inima gasesti.

Cat de buna poti sa fii,
Sa schimbi rostul inimii,
Inimii care-nghetase,
Ii dai tot ce-ti mai ramase

Bland si nobil pe altar,
Bunatate dai in dar.
Te imparti cu daruire
...Faci durerea,fericire.

Slava tie,bunatate,
Fii regina peste toate!
Tu esti cheia fericirii,
Deschizi portile Iubirii.

Mariana Mihai,3 iunie 2012

RUSALII de Nicoara Nicolae-Horia

În fiecare an, la Cincizecime,

Un vuiet se aude pe pământ,
Ce vuiet oare și de unde vine
Această caldă zbatere de vânt?!

Ferice dar de cine îl aude,
Să-i fie întru toate de-ajutor,
Tu de El n-ai unde te ascunde,
Ca soarele de dincolo de nor...

Ci lasă-te cuprins şi nu te teme,
Din amorţeala somnului te scoală-
Acest poem pe care-l scriu devreme
Te vindece de orice îndoială.

Taci şi-ascultă-mi freamătul, flămândul,
Frate-al meu de lut şi de cuvânt,
Umbra Lui să-ţi lumineze gândul,
Acum, când se pogoară Duhul Sfânt!

Şi dorul de tine… de Boris Ioachim

…Şi dorul de tine, mă seacă, mă fierbe –

Mi-e dor de acele momente superbe,

Când în arsura buzelor tale
Simţeam o aromă de roşii petale.

Mai ţii tu minte, strada pustie
Şi câinii din curţi, lătrând cu furie?!

Râdeam, şi printre-aprinse şi tandre săruturi,
Priveam cum prin aer zburau veseli fluturi.

Ce pătimaşă mi-era-mbrăţişarea! -
Că mi-era teamă că-ţi pierzi răsuflarea.

Dar tu de dorinţă, suflai fierbinte –
Şi, totuşi, la pieptu-mi, stăteai cuminte.

Din ceruri un astru duios ne privea -
Făcând să sclipească privirea ta,

Ce-mi intra-n suflet până-n prăsele
Făcându-l să salte spre cer, pân’ la stele.

Ce simplă şi pură, iubirea noastră,
Umplea de lumină noaptea sihastră!

Ne rosteam simple, dar dulci cuvinte –
Pe care, astăzi, nu le ţin minte.

Căci anii şi lumea le-au stins lumina…
Dar poate şi tu şi eu purtăm vina,

De-a lăsa-să intre-ntre noi-rău plictisul
Şi dragostei noastre, grăbindu-i apusul,

Să fim, dintr-odată, un fost şi-o fostă
Iubit şi iubită - şi asta ne costă -

Nici unul – din doi – neputând să se-ntoarcă
Şi firul iubirii din nou să-l mai toarcă.

Eu, ochii şi gura-ţi, cu gust de cireaşă,
Le mai ţin minte – în viaţa-mi golaşă

Şi plină de patimi şi triste iluzii –
Scăldată în fiere, trăită-n confuzii.

…Şi dorul de tine, mă fierbe mă seacă –
În viaţa mea goală - şi atât de posacă…

GUST AMAR de Irina Nedelciu

În ignoranţă m-ai purtat alene

Tu nu-mi vedeai nici lacrimile grele,

Nu-mi auzeai nici vorbele şoptite

În versul alb din nopţile-mi trezite.

Mi-ai ignorat şi susurul de ape,

Ce l-am trimis suav să te adape

Cu vise şi iubire-n şoapte,

Să te aline şi să-ţi uiţi de noapte.

Mi-ai ignorat iubirea-n multe zile,

Făcând să-mi plouă şi să ningă-n mine,

Cu cioburi îngheţate şi şovine

Până-am gustat amarul de prin vine.

Acum doar cel amar a mai rămas

Să mă alinte-n ciudă şi în haz,

Să îmi stârpească cu un bun rămas

Iubirea ce ţi-am dat-o ceas de ceas.

 Irina Nedelciu la 2 iunie 2012