Slava tie,bunatate! de Mariana Mihai

Slava tie,bunatate!
Esti regina peste toate.
Dai din mana ta curata,
Tot mereu...nu doar o data.

Te jertfesti cu-atata drag,
...Mii de inimi te atrag.
Nu zici,ba!Ci,daruiesti
Tot ce-n inima gasesti.

Cat de buna poti sa fii,
Sa schimbi rostul inimii,
Inimii care-nghetase,
Ii dai tot ce-ti mai ramase

Bland si nobil pe altar,
Bunatate dai in dar.
Te imparti cu daruire
...Faci durerea,fericire.

Slava tie,bunatate,
Fii regina peste toate!
Tu esti cheia fericirii,
Deschizi portile Iubirii.

Mariana Mihai,3 iunie 2012

RUSALII de Nicoara Nicolae-Horia

În fiecare an, la Cincizecime,

Un vuiet se aude pe pământ,
Ce vuiet oare și de unde vine
Această caldă zbatere de vânt?!

Ferice dar de cine îl aude,
Să-i fie întru toate de-ajutor,
Tu de El n-ai unde te ascunde,
Ca soarele de dincolo de nor...

Ci lasă-te cuprins şi nu te teme,
Din amorţeala somnului te scoală-
Acest poem pe care-l scriu devreme
Te vindece de orice îndoială.

Taci şi-ascultă-mi freamătul, flămândul,
Frate-al meu de lut şi de cuvânt,
Umbra Lui să-ţi lumineze gândul,
Acum, când se pogoară Duhul Sfânt!

Şi dorul de tine… de Boris Ioachim

…Şi dorul de tine, mă seacă, mă fierbe –

Mi-e dor de acele momente superbe,

Când în arsura buzelor tale
Simţeam o aromă de roşii petale.

Mai ţii tu minte, strada pustie
Şi câinii din curţi, lătrând cu furie?!

Râdeam, şi printre-aprinse şi tandre săruturi,
Priveam cum prin aer zburau veseli fluturi.

Ce pătimaşă mi-era-mbrăţişarea! -
Că mi-era teamă că-ţi pierzi răsuflarea.

Dar tu de dorinţă, suflai fierbinte –
Şi, totuşi, la pieptu-mi, stăteai cuminte.

Din ceruri un astru duios ne privea -
Făcând să sclipească privirea ta,

Ce-mi intra-n suflet până-n prăsele
Făcându-l să salte spre cer, pân’ la stele.

Ce simplă şi pură, iubirea noastră,
Umplea de lumină noaptea sihastră!

Ne rosteam simple, dar dulci cuvinte –
Pe care, astăzi, nu le ţin minte.

Căci anii şi lumea le-au stins lumina…
Dar poate şi tu şi eu purtăm vina,

De-a lăsa-să intre-ntre noi-rău plictisul
Şi dragostei noastre, grăbindu-i apusul,

Să fim, dintr-odată, un fost şi-o fostă
Iubit şi iubită - şi asta ne costă -

Nici unul – din doi – neputând să se-ntoarcă
Şi firul iubirii din nou să-l mai toarcă.

Eu, ochii şi gura-ţi, cu gust de cireaşă,
Le mai ţin minte – în viaţa-mi golaşă

Şi plină de patimi şi triste iluzii –
Scăldată în fiere, trăită-n confuzii.

…Şi dorul de tine, mă fierbe mă seacă –
În viaţa mea goală - şi atât de posacă…

GUST AMAR de Irina Nedelciu

În ignoranţă m-ai purtat alene

Tu nu-mi vedeai nici lacrimile grele,

Nu-mi auzeai nici vorbele şoptite

În versul alb din nopţile-mi trezite.

Mi-ai ignorat şi susurul de ape,

Ce l-am trimis suav să te adape

Cu vise şi iubire-n şoapte,

Să te aline şi să-ţi uiţi de noapte.

Mi-ai ignorat iubirea-n multe zile,

Făcând să-mi plouă şi să ningă-n mine,

Cu cioburi îngheţate şi şovine

Până-am gustat amarul de prin vine.

Acum doar cel amar a mai rămas

Să mă alinte-n ciudă şi în haz,

Să îmi stârpească cu un bun rămas

Iubirea ce ţi-am dat-o ceas de ceas.

 Irina Nedelciu la 2 iunie 2012 

Din lumină dor de noapte de Catalin Ciorba

Spune-mi suflet de lumină,

Încotro se scurge timpul?
Unde începe renunţarea,
Din clepsidră plâng nisipul?

Stau cuvintele nescrise,
A ta clipa-mi bate rar
Să-mi mai pui culori de vise,
Cu ce gust să te compar?

Rosu-ar fi de trandafir,
Cu miros de iasomie,
Galbenul mi-ar fi potir,
Violet îţi place ţie.

Verde-mi e de-acum cărarea,
Spulbera-n albastru marea,
Iar din griul de nisip,
Mi-a rămas în pumn un pic.

Răsucită în culoare,
Ziua sta să se termine,
Să-ţi aduc în suflet soare,
Flori de munte şi rubine.

Spune-mi suflet de lumină,
Zarea se desparte-n noapte,
Mă aşteaptă e acolo?
Pur şi simplu se desparte?

Cătălin Ciorbă

Soldat fidel iubirii de Boris Ioachim

Soldat fidel, iubirii, zilnic îi dau onorul –

Deşi, câteodată, mai fac pe dezertorul…
De fiecare dată, pedeapsa-mi ispăşesc,
Iubita-mi cere-un lucru: mai mult să o doresc.

Ar trebui, iubito, să ştii că tu greşeşti
Găsind, mereu, cu cale, astfel să pedepseşti
Un suflet, căci sub soare şi cât cuprinde firea
O singură pedeapsă plăcută e – iubirea.
Îţi par o glumă, poate, cuvintele ce-ţi scriu
Dar vreau, iubirii noastre, soldat fidel să-i fiu
Şi gurii tale fine, să-i fiu supus ostaş –
Să dezertez nu-mi place – căci aş părea un laş.

O luptă inegală, mereu, iubirea noastră,
Ne face dimineaţa, când neagră, când albastră
Dar eu, care din fire, mă simt cam dezertor,
La zâmbetul tău dulce, mă-ntorc, plin de fior.

Şi uite-aşa, iubito, când dulce, când amar –
Ne ducem existenţa-ntr-al dragostei hotar…
Când tu, cam mohorâtă, pedeapsa-mi pregăteşti
Ştiu că eu sunt soldatul, obraznic, ce-l iubeşti.

Şi simt, aşa, deodată, în sufletu-mi - cătană,
O dulce fierbinţeală şi-o dureroasă rană…
Mi-e inima fierbinte, când dulce îmi zâmbeşti –
Şi-o rană sângerândă, când supărată eşti.

Dar, nu ştiu cum se-ntâmplă, c-atuncea dezertez,
Când tu eşti aiurită şi uiţi să mă dezmierzi…
Dar când buzele tale îmi ard gura-mbufnată,
Devin soldat cuminte – şi înfloresc pe dată.

…Soldat fidel iubirii zilnic îi dau onorul –
Deşi, câteodată, mai fac pe dezertorul…
Dar cât trăiesc sub soare şi cât mă ţine firea –
Pedeapsa ta-i sublimă – căci este doar iubirea…

FORTAREATA FARA CHEI de Cristina Maroiu

Daca mi-as pune pe rug

indoielile
as potoli foamea
dinlauntrul tristetii
cu cenusa multelor
intrebari existentiale…

Din jarul noptilor de foc
bartolomeic
ar mai ramane in picioare
o singura certitudine:
ca mi-e sangele
o fortareata fara chei!

Sa arborez steagul pasnic
al impacarilor cu mine
insami,
Ori, ca un pirat,
sa pornesc insetata
pe apele tulburi 
ale cunoasterii?
“ Ce bine! (fremata cu nerabdare
vantul in panzele-mi sus)
Sa inceapa calatoria!”

Cristina Maroiu
02.06.2012

Undeva, oriunde... de Radu Adrian Gelu

În visele toate undeva, oriunde,

aud şoapta venind de niciunde,
mângâind pleoapa, umbră alint,
în labirint de speranţe ce mint…

Dublu suflet de argint ochii sunt 
o taină respirând visul cel cărunt,
sărutând amintirea rămasă acolo,
printre norii însoţind zborul solo…

Portaluri apar în răsărit de soare,
vortexuri amăgiri pline de culoare,
filând dorurile ce duc tot nicăieri,
undeva, oriunde ard azi ca şi ieri…

În suflet rădăcină de Radu Adrian Gelu

În sufletu-mi tu ţi-ai prins rădăcina,

sânii, braţele ramuri vii mi-s păstrate,
o fixaţie de verde frunză-n eternitate,
codrului păşit de ani aduci adrenalina...

Îmi eşti copacul, frunza şi rădăcina,
o Driadă a iubirii dar şi divina durere,
respirând frunziş în tentaţii efemere,
îmi eşti ghilotina, heroina sau lumina...

Patima ce speranţa hrăneşte e seva,
lacrima aşteptării e ploaia ce te spală,
adierea brizei ce-n frunziş ţi-e escală,
colindă dorul în Paradis, fiindu-mi Eva...

Văpaia rugului inimii mi-e doar apusul,
ce cuprinde-n caldă îmbăţişare clorofila,
altă aşteaptare, foc de paie fiindu-ţi idila,
ramuri-n zori desfaci a aştepta sedusul...

Nu e lucru ușor să dormi... de Nicoara Nicolae-Horia

Mi-e vârsta între flacără și scrum

Și cerul meu e dureros de-albastru,
Mă las în voia drumului de-acum
Precum odinioară Zoroastru.

Cât voi rămâne în cuvânt postum
O știe Cel de dincolo de astru,
Mă las în voia gândului de-acum
Precum odinioară Zoroastru.

Nu mă-ntreba cât mi-a rămas din drum,
Sfârșitul lui nu e niciun dezastru,
Mă las în voia somnului de-acum
Precum odinioară Zoroastru...