Eu sunt ca voi de Augustin Septimiu Ion

Poezia mea e simplă.

Nu-i facută pentru sfinți.
Vreau să placă de se-ntâmplă
Să doriți să o citiți.

De vă pot stârni un zâmbet
Sau o lacrimă să smulg
Vouă, care-mi sunteți suflet...
Mie astea imi ajung.

Eu schimb vorbele pompoase
Pe cuvinte de alean,
Să pătrundă blând în case 
Și-n suflet de pământean.

Nu scriu pentru minți fudule,
Nu vreau comenturi de soi,
Ce contează pentru mine
E să mă-nțelegeți voi!

Nu vreau cunună, nici onor,
Nici piscuri neatinse...
Eu sunt ca voi, un muritor
Făuritor de vise.

Ce-nchide ochii obosiți
Și-atât de răbdători,
Să simtă-n porii răzvrătiți
Ai dragostei fiori.

Taceri care dor de Vali Zavoianu

Cum iti mai este?-ntreb cu voce blanda

Mi-e bine spune. Eu ii intru-n joc.
Ezita mult pana sa imi raspunda
Si simt ca bine nu ii e deloc.

Eu cand ma doare sufletul, plang mult.
Tu ? il intreb, caci nu stiu cum sa fac
Sa scoata la lumina din tumult.
Eu? imi raspunde trist. Eu TAC.

19.05.2012, Zavoianu Vali

Noapte buna iubito de Vali Zavoianu

Noapte buna iubito, sa-ti spun as mai vrea

Si as vrea sa-ti sarut ochii verzi de smarald
Iti e cald invelita cu inima mea? 
Eu in vis te acopar sa stiu ca ti-e cald.

Cat as vrea somnul tau linistit sa-l veghez
Si as vrea sa-ti sarut tampla neteda-n vis
Iar sarutul sa pot mai apoi sa-l pastrez
Sa-l fac cheie sa intru-n al tau Paradis.

Eu n-am noapte iubito, am numai un drog
C-o sa vin de departe tot dorul s-alin
Noapte buna iubito, nu plange te rog
Ai rabdare de poti, mai asteapta putin.

19.05.2012, Zavoianu Vali

PE BUNE... de Patricia Serbanescu

De-ar fi să mor într-o oră

Am să ştiu acolo Sus
Dacă viaţa merge încă
Dupa ce eu...m-am tot dus...

Dacă mâine mă ia Domnul
Rădăcini rămân Aici,
Mi-o părea rău de prieteni
De copii şi de părinţi...

Pe bune ! nu m-aş întoarce
Nici de m-ar pica cu ceară
Viaţa dulce şi amară
E legata doar... cu-o sfoară...

AU CAM ÎNTRECUT MĂSURA de Patricia Serbanescu

Au cam întrecut măsura

Vor să toarne ...cianura,
Zeama e de noi ştiută
Bem mereu numai cucută...
O să ne hrănim cu...lut
Praf in ochi ne dau demult
Facem rugaciuni la sfinţi
Să primim de sus...arginţi
Legumele sunt muniţii
Crescute între solstiţii...
Tot ce-aduc ei după lună
Injectat cu mătrăgună,
Zilele scurte... le curmă.
Moartea face pact cu hoţii
Murim lent, cu noi, nepoţii,

,,Sfântul,,...e doar împărat
(cel ce-n flotă iam-a dat...)
Stă pe tron, priveşte-n van
Doar cu ochiul cel de sticlă
Care pare mai... uman,
Tremurand barba de frică...
S-a săturat de pamflet
Dă cu flama ...violet
Maine-şi betonează casa
Că vine doamna... cu coasa...
Şi tot vede-n astă lume
Că e râsul tuturor,
Mai ales că ciumpalacii
Nu-l mai cred nemuritor...
Mai cloceşte vre-un decret
Sau vreo lege-n parlament
Scopu-i este… să ne mulgă
Şi mereu să ne constrângă…

Imn iubirii de Boris Ioachim

Viaţa, pân’ la urmă, e doar scrum,

E, mai mult, cădere şi-njosire…
Poţi trăi oriunde şi oricum –
Dar nu poţi trăi fără iubire.

Un copil priveşte-n viitor,
Un bătrân scrutează-n amintire…
Poţi trăi plenar – sau fără spor –
Dar nu poţi trăi fără iubire.

Anotimpurile-ţi pot fi reci,
Sau scăldate-n caldă strălucire…
Poţi trăi plângând, sau să petreci –
Dar nu poţi trăi fără iubire.

În colibă viaţa poţi să-ţi duci,
Ca un câine, poţi lătra-n neştire…
Pe cărări greşite poţi s-apuci –
Dar nu poţi trăi fără iubire.

Cine-i, oare, în lume acel om
Să nu cadă, o dată-n rătăcire?!
Poţi fi mărăcine, poţi fi pom –
Dar nu poţi trăi fără iubire.

Poţi trăi-n picioare – sau pe brânci,
Laş sau brav poţi fi-n nenorocire…
Poţi şi din gunoaie să mănânci –
Dar nu poţi trăi fără iubire.

Poţi, cum creşte iarba, să asculţi,
Sau, nepăsător fiind - din fire,
Poţi trăi în văi sau vârf de munţi –
Dar nu poţi trăi fără iubire.

S-ar putea, de nimenea dorit,
Să trăieşti în neagră părăsire…
Dar, oricât ai fi de părăsit –
Tot nu poţi trăi fără iubire.

Fericirea-i, cel mai des, un vis,
Ce sfârşeşte în dezamăgire…
Poţi trăi pe nori sau în abis –
Dar nu poţi trăi fără iubire.

Hei, prietene, priveşte-n sus,
Cerul lumii, soarbe-l în privire…
Poţi fi răsărit, poţi fi apus –
Dar nu poţi trăi fără iubire.

Poţi pleca, în viaţa de-apoi,
Liniştit gândind la nemurire,
Floare dac-ai fost – sau un gunoi –
Doar o dată – de-ai simţit iubire.

…Viaţa, pân’ la urmă, e doar scrum,
E-un coşmar – sau albă nălucire…
Poţi păşi pe drept sau silnic drum –
Dar nu poţi trăi fără iubire…

ÎNGER FĂRĂ VOIE de Stefan Oana Valentin

Noaptea, somnul

e doar obișnuința
cu moartea
sau... antrenamentul.
ori pauza necesară
descărcării
de suprasentimente
cu plus sau minus.

Lacrimile sunt bune
doar când sunt multe
să poată spăla bine
jegul din suflet.
ori să ude
pământul sub tălpi
atunci când nu vrea
ca să plouă.

În ultima seară
a primei dimineți
am adormit încovoiat
să-ți visez drept răsăritul

Îți mai știi negul de pe umăr?
să îl lași acolo...
nu e decât firav mugur
de aripă nouă

de Înger!

18 05 2012
Ștefan Oană

Lacrimă desculţă... de Nicoara Nicolae-Horia

Toate despărţirile sunt triste,
Cele din care nu mai vii-napoi-
„Când voi pleca să-mi pui în mâini batiste
Şi încălţările să-mi fie noi.

Mă chemă Cerul-gata eşti, Linuţă?
Ce cunoscut îmi pare acel glas!”
Sărmana Mamă, lacrimă desculţă
Prin lumea asta fără de popas.

Aud cum geme liniștea pe cruce,
Când vine seara-n ochii ei căprui
Îşi face aşternutul să se culce
Cu Tatăl nostru spus la căpătâi.

Acum când scriu ea doarme fericită,
Tăcerile din ziuă n-o mai dor,
Doar versul meu se-aude cum recităââ
Pe fruntea ei ca umbra unui nor…

de Nicoara Nicolae Horia.

Frumos de Mariana Mihai

Frumos si curat imi sopteste azi vantul

Prin blanda adiere ce mangaie pamantul,
Ca este loc sub soare si-n inimile bune
... Ca pacea si iertarea-mpreuna sa se-adune.

Frumos glasuieste azi cerul innorat
Si verdele campiei,frumos a imbracat
Si stau ca marturie in fata omenirii,
De grija ce ne-o poarta,Parintele zidirii.

Frumos si curat ma-ncearc-a mea simtire,
Cand cad de oboseala,ma umple cu iubire.
Si-asa frumos ma poarta pe aripi de speranta,
Cu dragoste in toate...cu dragoste de viata.

(Mariana Mihai,mai 2012)

Iubire proscrisă de Boris Ioachim

Suntem iubiţii cei mai interzişi –

Noi – doi nefericiţi amanţi proscrişi…
Tu eşti departe – eu şi mai departe
Căci pasul meu se-ndreaptă către moarte.

Dar ne putem iubi într-o-ntâlnire
Cât alţii într-o-ntreagă vieţuire.
Căci ochii mei în ochii tăi se-neacă
Şi gura ta, de vlagă, gura-mi seacă.

Şi doar c-o scurtă sărutare, reuşim,
În lumi de basm, pe dată, să păşim…
Doar păru-ţi mătăsos, dacă-l ating,
Din ceruri, stele, peste ochi mă ning.

Privirea ta, gingaşă şi duioasă
Fără de grai şi gând deodat’ mă lasă –
Iar glasul tău şi dulce vorba ta,
Pân’ şi războaie ar opri, de-ar vrea.

Parfumul gurii tale-n minte de-mi adie
Mă simt cuprins de-o dulce nebunie
Şi mă-nspăimânt, în mine, c-ai putea,
Vreodată, să dispari din viaţa mea.

Iubita mea, făptură interzisă,
Deşi altuia, pe nedrept, promisă,
Nici depărtări, nici piedici nu te ţin,
De mine şi de doru-mi plin de chin.

Căci eu nu pot nicicum ca să accept
Să mi-te scot din minte şi din piept.
Şi nimeni nu va reuşi – oricât ar vrea
Altui bărbat, vreo clipă, să te dea.

…Spre depărtarea-n care eşti se-ndreaptă
Gândirea mea şi gândul tău-l-aşteaptă
Şi te doresc, în ceasul rece, de acum,
Atât de mult – că peste munţi fac drum

Şi peste ape fac din doruri poduri
Şi drumul meu e neted, fără noduri
Şi drept şi luminos e ca o rază
De stea, ce calea mea o luminează.

Iubita mea, doreşte-mă o clipă –
Atât: cât o bătaie de aripă;
Căci dacă trupu-ţi nu îl am aproape -
Te port în suflet şi sub triste pleoape…