O zi nu incalzeste
pe cealalta,
Ce am strans azi,
poate nu va fi maine
Caci cea mai sfanta
mare-nvatatura
E dependenta de cereasca paine
Nu stiu o alta hrana mai completa
Si nu cunosc un alt izvor de viata,
El ne lucreaz-o inima perfecta
Si spre etern ne-ntoarce-o noua fata.
Caci El,Cuvantul care ne sustine
Ne-ndeamna azi,cat se mai simte vina,
Ca la-nceputul fiecarei zile
Sa strang in suflet o masura plina.
miercuri, 16 mai 2012
Veneticilor de Iurie Osoianu
De două veacuri nu
mai ştiu că moldovean
Înseamnă-a fi
stăpân al ţării mele…
…Lăsaţi-mi măcar numele ce-l am
În valurile vremii să se spele.
Tu cel ce-ai năvălit în casa mea,
Cu secole-napoi şi nechemat de mine,
Cu ce ardoare, zău, te-aş alunga
Cu huiduieli şi bici…de-aş fi la fel ca tine.
Şi dacă nicidecum nu simţi nevoia de-a pleca,
Şi dacă gustul pâinii mele-ţi place,
Tu resemnează-te că asta-i ţara mea,
Pământul meu, de mii de ani încoace!
Munceşte-n pace glia mea, te rog,
Şi limba mea, te rog învaţ-o-n pace,
Şi-n freamătul acestui tricolor -
Ridică-te, chiar dacă imnul meu nu-ţi place!
De două veacuri nu mai ştiu că moldovean
Înseamnă-a fi stăpân al ţării mele…
… Şi doar legendele mai ţin c-am fost cândva Titan
Şi cântecele vechi - c-am coborât din stele…
…Lăsaţi-mi măcar numele ce-l am
În valurile vremii să se spele.
Tu cel ce-ai năvălit în casa mea,
Cu secole-napoi şi nechemat de mine,
Cu ce ardoare, zău, te-aş alunga
Cu huiduieli şi bici…de-aş fi la fel ca tine.
Şi dacă nicidecum nu simţi nevoia de-a pleca,
Şi dacă gustul pâinii mele-ţi place,
Tu resemnează-te că asta-i ţara mea,
Pământul meu, de mii de ani încoace!
Munceşte-n pace glia mea, te rog,
Şi limba mea, te rog învaţ-o-n pace,
Şi-n freamătul acestui tricolor -
Ridică-te, chiar dacă imnul meu nu-ţi place!
De două veacuri nu mai ştiu că moldovean
Înseamnă-a fi stăpân al ţării mele…
… Şi doar legendele mai ţin c-am fost cândva Titan
Şi cântecele vechi - c-am coborât din stele…
Fragment cu drepturi de Iurie Osoianu
Mă întreba dăunăzi
un tovarăș-
Suntem popor
Și noi basarabenii.?!
Ce drept avem.?!
Suntem noi Țară.?!
Și dacă-i adevăr o obîrșie
De milenii.?!
Poporul are drept numai pe străzi
El doar cu străzile e în deplină armonie
Doar strada-i poate oferi
Pămîntul în bucăți
Să-și facă ca Hiperion
Împărăție...
Poporul are drept la tulburări
La revoluții
Dacă-i umilit în evoluții
Mai are drept la scară
Pân*la cer
Ce-o construiește
Din a *Mămăligilor poluții*...
Poporul are drept de a munci
Asigurându-și continuitatea
Existenței
Mai are drept poporul nostru
De a iubi
Pe cei ce l-au adus
La sapa zdrenței....
Poporul meu mai are drept și la Unire
Indiferent
De bună-rea voința unor tipi
Și n-are timp
Poporul meu pentru consilii
Și pentru listele
Cu iz afacerist...
Atîtea drepturi trec pe dinaintea-mi
Atîtea-mi garantează
Trai decent
Că nici nu pot alege
Ce să mătur mai cuminte
Prospectele din Răsărit
Sau
Bulevardele prin Occident.?!
Și noi basarabenii.?!
Ce drept avem.?!
Suntem noi Țară.?!
Și dacă-i adevăr o obîrșie
De milenii.?!
Poporul are drept numai pe străzi
El doar cu străzile e în deplină armonie
Doar strada-i poate oferi
Pămîntul în bucăți
Să-și facă ca Hiperion
Împărăție...
Poporul are drept la tulburări
La revoluții
Dacă-i umilit în evoluții
Mai are drept la scară
Pân*la cer
Ce-o construiește
Din a *Mămăligilor poluții*...
Poporul are drept de a munci
Asigurându-și continuitatea
Existenței
Mai are drept poporul nostru
De a iubi
Pe cei ce l-au adus
La sapa zdrenței....
Poporul meu mai are drept și la Unire
Indiferent
De bună-rea voința unor tipi
Și n-are timp
Poporul meu pentru consilii
Și pentru listele
Cu iz afacerist...
Atîtea drepturi trec pe dinaintea-mi
Atîtea-mi garantează
Trai decent
Că nici nu pot alege
Ce să mătur mai cuminte
Prospectele din Răsărit
Sau
Bulevardele prin Occident.?!
IERTÂNDU-MI PLOILE de Stefan Oana Valentin
Mi-ai oprit
îngenuncherea
aproape de... jos
înainte să-mi rup mâinile
încleștate... de rugă.
Ai îndreptat senină
chircitele-mi căi
încolăcite doar
înspre apus.
Mi-ai dezghețat părul alb
începând de la tălpi
înflorind colorat
dinăuntru-mi.
Când apari
curcubeul cade-n genunchi....
iertându-mi
ploile.
înainte să-mi rup mâinile
încleștate... de rugă.
Ai îndreptat senină
chircitele-mi căi
încolăcite doar
înspre apus.
Mi-ai dezghețat părul alb
începând de la tălpi
înflorind colorat
dinăuntru-mi.
Când apari
curcubeul cade-n genunchi....
iertându-mi
ploile.
Tu stii de Mariana Mihai
Tu stii sa razi in
soare,ca florile de mai
Si stii din
bunatatea inimii sa dai...
Si iti indrepti piciorul pe calea cea curata,
Cu dragoste si mila,adesea presarata.
... Ce plina e de farmec,vorbirea ta duioasa
Si cata fericire si mangaiere lasa...
Tu stii sa porti in suflet balsamul cerului
Si stii sa strangi in brate durerea dorului.
Tu stii sa mangai tacerea care doare
Si stii din intuneric,sa faci raze de soare!
Tu....stii!
Si iti indrepti piciorul pe calea cea curata,
Cu dragoste si mila,adesea presarata.
... Ce plina e de farmec,vorbirea ta duioasa
Si cata fericire si mangaiere lasa...
Tu stii sa porti in suflet balsamul cerului
Si stii sa strangi in brate durerea dorului.
Tu stii sa mangai tacerea care doare
Si stii din intuneric,sa faci raze de soare!
Tu....stii!
Frumos de Mariana Mihai
Frumos si curat imi
sopteste azi vantul
Prin blanda adiere
ce mangaie pamantul,
Ca este loc sub soare si-n inimile bune
... Ca pacea si iertarea-mpreuna sa se-adune.
Frumos glasuieste azi cerul innorat
Si verdele campiei,frumos a imbracat
Si stau ca marturie in fata omenirii,
De grija ce ne-o poarta,Parintele zidirii.
Frumos si curat ma-ncearc-a mea simtire,
Cand cad de oboseala,ma umple cu iubire.
Si-asa frumos ma poarta pe aripi de speranta,
Cu dragoste in toate...cu dragoste de viata.
Ca este loc sub soare si-n inimile bune
... Ca pacea si iertarea-mpreuna sa se-adune.
Frumos glasuieste azi cerul innorat
Si verdele campiei,frumos a imbracat
Si stau ca marturie in fata omenirii,
De grija ce ne-o poarta,Parintele zidirii.
Frumos si curat ma-ncearc-a mea simtire,
Cand cad de oboseala,ma umple cu iubire.
Si-asa frumos ma poarta pe aripi de speranta,
Cu dragoste in toate...cu dragoste de viata.
marți, 15 mai 2012
Veneticilor de Iurie Osoianu
De două veacuri nu
mai ştiu că moldovean
Înseamnă-a fi
stăpân al ţării mele…
…Lăsaţi-mi măcar numele ce-l am
În valurile vremii să se spele.
Tu cel ce-ai năvălit în casa mea,
Cu secole-napoi şi nechemat de mine,
Cu ce ardoare, zău, te-aş alunga
Cu huiduieli şi bici…de-aş fi la fel ca tine.
Şi dacă nicidecum nu simţi nevoia de-a pleca,
Şi dacă gustul pâinii mele-ţi place,
Tu resemnează-te că asta-i ţara mea,
Pământul meu, de mii de ani încoace!
Munceşte-n pace glia mea, te rog,
Şi limba mea, te rog învaţ-o-n pace,
Şi-n freamătul acestui tricolor -
Ridică-te, chiar dacă imnul meu nu-ţi place!
De două veacuri nu mai ştiu că moldovean
Înseamnă-a fi stăpân al ţării mele…
… Şi doar legendele mai ţin c-am fost cândva Titan
Şi cântecele vechi - c-am coborât din stele…
…Lăsaţi-mi măcar numele ce-l am
În valurile vremii să se spele.
Tu cel ce-ai năvălit în casa mea,
Cu secole-napoi şi nechemat de mine,
Cu ce ardoare, zău, te-aş alunga
Cu huiduieli şi bici…de-aş fi la fel ca tine.
Şi dacă nicidecum nu simţi nevoia de-a pleca,
Şi dacă gustul pâinii mele-ţi place,
Tu resemnează-te că asta-i ţara mea,
Pământul meu, de mii de ani încoace!
Munceşte-n pace glia mea, te rog,
Şi limba mea, te rog învaţ-o-n pace,
Şi-n freamătul acestui tricolor -
Ridică-te, chiar dacă imnul meu nu-ţi place!
De două veacuri nu mai ştiu că moldovean
Înseamnă-a fi stăpân al ţării mele…
… Şi doar legendele mai ţin c-am fost cândva Titan
Şi cântecele vechi - c-am coborât din stele…
Sete de Gia Ionascu (A Whisper Away)
Mă țin cu mâinile
încleștate
de marginea zilelor
în care am adunat toate amintirile
pe care le-am iubit o dată, de două, de trei,
ori cu plus infinitul iubirii
puse de D-zeu în noi.
Norii si-au oprit hohotul
cu pumni de iertare
și i-au promis soarelui
că n-au să-i mai țină umbră
până data viitoare.
Ochii își scaldă setea
în două cercuri de apă.
în care am adunat toate amintirile
pe care le-am iubit o dată, de două, de trei,
ori cu plus infinitul iubirii
puse de D-zeu în noi.
Norii si-au oprit hohotul
cu pumni de iertare
și i-au promis soarelui
că n-au să-i mai țină umbră
până data viitoare.
Ochii își scaldă setea
în două cercuri de apă.
NICI O VESTE DESPRE TINE de Boris Ioachim
Oare minte mă mai
ţii
Când ţi-s clipele
pustii?
Când în geamuri bate luna
Sau le zgâlţâie furtuna?
Când ninsoarea scaldă firea
Tot aprinsă ţi-e privirea
Şi în amintiri zâmbeşti
Spre minuni dumnezeieşti?
Într-adins, cătându-ţi locul,
Oare te-a găsit norocul?
Sau pierdută-n dimineţi
Te mai plimbi printre tristeţi?
Te întreb, fiindcă, vezi bine,
Nu-i vreo veste despre tine
Nici în rugul înserării –
Nici în albăstreala zării.
Şi-n zadar şopteşte vântul,
Fiindcă nu-i pricep cuvântul
Iar în poleiala lunii
Văd doar semnele minciunii.
...Oare minte mă mai ţii
Că mai sunt printre cei vii,
Şi, abătut, sub anii răi,
Mai visez la ochii tăi?
Mă întreb, mă tot întreb
Şi-ndoieli în mine fierb:
Ţi-o fi rău, sau ţi-o fi bine? –
Nici o veste despre tine...
Când în geamuri bate luna
Sau le zgâlţâie furtuna?
Când ninsoarea scaldă firea
Tot aprinsă ţi-e privirea
Şi în amintiri zâmbeşti
Spre minuni dumnezeieşti?
Într-adins, cătându-ţi locul,
Oare te-a găsit norocul?
Sau pierdută-n dimineţi
Te mai plimbi printre tristeţi?
Te întreb, fiindcă, vezi bine,
Nu-i vreo veste despre tine
Nici în rugul înserării –
Nici în albăstreala zării.
Şi-n zadar şopteşte vântul,
Fiindcă nu-i pricep cuvântul
Iar în poleiala lunii
Văd doar semnele minciunii.
...Oare minte mă mai ţii
Că mai sunt printre cei vii,
Şi, abătut, sub anii răi,
Mai visez la ochii tăi?
Mă întreb, mă tot întreb
Şi-ndoieli în mine fierb:
Ţi-o fi rău, sau ţi-o fi bine? –
Nici o veste despre tine...
ÎMBATĂ-MĂ IUBITE de Patricia Serbanescu
Îmbată-mă iubite cu-al tău sărut fugar
Şi spune-mi
c-aşteptarea nu-i piatră de hotar!
Mai spune-mi că revii când vinul e şampanie
Şi cu a ta iubire, alungi a mea jelanie...
O lacrimă se scurge prelinsă dintr-o geană
Când vei veni la mine? trece şi-această iarnă...
Tristeţea mă inundă când flacăra trosneşte,
Promisiuni deşarte ard, în focul ce mocneşte.
Îmbată-mă iubite, cu zâmbet de zenit!
Acum, când vine iarna, visul mi-a’ncremenit
Amurgul fuge-n stele la ochii albăstrii,
Ce par două mărgele, sub norii plumburii...
Te-aştept cu dor iubite, pun geană lângă geană
Vom stinge multe doruri, de-om bea... o damigeană.
Mai spune-mi că revii când vinul e şampanie
Şi cu a ta iubire, alungi a mea jelanie...
O lacrimă se scurge prelinsă dintr-o geană
Când vei veni la mine? trece şi-această iarnă...
Tristeţea mă inundă când flacăra trosneşte,
Promisiuni deşarte ard, în focul ce mocneşte.
Îmbată-mă iubite, cu zâmbet de zenit!
Acum, când vine iarna, visul mi-a’ncremenit
Amurgul fuge-n stele la ochii albăstrii,
Ce par două mărgele, sub norii plumburii...
Te-aştept cu dor iubite, pun geană lângă geană
Vom stinge multe doruri, de-om bea... o damigeană.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)