Veneticilor de Iurie Osoianu

De două veacuri nu mai ştiu că moldovean

Înseamnă-a fi stăpân al ţării mele…
…Lăsaţi-mi măcar numele ce-l am
În valurile vremii să se spele.

Tu cel ce-ai năvălit în casa mea,
Cu secole-napoi şi nechemat de mine,
Cu ce ardoare, zău, te-aş alunga
Cu huiduieli şi bici…de-aş fi la fel ca tine.

Şi dacă nicidecum nu simţi nevoia de-a pleca,
Şi dacă gustul pâinii mele-ţi place,
Tu resemnează-te că asta-i ţara mea,
Pământul meu, de mii de ani încoace!

Munceşte-n pace glia mea, te rog,
Şi limba mea, te rog învaţ-o-n pace,
Şi-n freamătul acestui tricolor -
Ridică-te, chiar dacă imnul meu nu-ţi place!

De două veacuri nu mai ştiu că moldovean
Înseamnă-a fi stăpân al ţării mele…
… Şi doar legendele mai ţin c-am fost cândva Titan
Şi cântecele vechi - c-am coborât din stele…

Fragment cu drepturi de Iurie Osoianu

Mă întreba dăunăzi un tovarăș- 

Suntem popor 
Și noi basarabenii.?! 
Ce drept avem.?! 
Suntem noi Țară.?! 
Și dacă-i adevăr o obîrșie 
De milenii.?! 

Poporul are drept numai pe străzi 
El doar cu străzile e în deplină armonie 
Doar strada-i poate oferi 
Pămîntul în bucăți 
Să-și facă ca Hiperion 
Împărăție... 

Poporul are drept la tulburări 
La revoluții 
Dacă-i umilit în evoluții 
Mai are drept la scară 
Pân*la cer 
Ce-o construiește 
Din a *Mămăligilor poluții*... 

Poporul are drept de a munci 
Asigurându-și continuitatea 
Existenței 
Mai are drept poporul nostru 
De a iubi 
Pe cei ce l-au adus 
La sapa zdrenței.... 

Poporul meu mai are drept și la Unire 
Indiferent 
De bună-rea voința unor tipi 
Și n-are timp 
Poporul meu pentru consilii 
Și pentru listele 
Cu iz afacerist... 

Atîtea drepturi trec pe dinaintea-mi 
Atîtea-mi garantează 
Trai decent 
Că nici nu pot alege 
Ce să mătur mai cuminte 
Prospectele din Răsărit 
Sau 
Bulevardele prin Occident.?! 

IERTÂNDU-MI PLOILE de Stefan Oana Valentin

Mi-ai oprit îngenuncherea

aproape de... jos
înainte să-mi rup mâinile
încleștate... de rugă.

Ai îndreptat senină
chircitele-mi căi
încolăcite doar 
înspre apus.

Mi-ai dezghețat părul alb
începând de la tălpi
înflorind colorat
dinăuntru-mi.

Când apari
curcubeul cade-n genunchi....
iertându-mi
ploile.

Tu stii de Mariana Mihai

Tu stii sa razi in soare,ca florile de mai

Si stii din bunatatea inimii sa dai...
Si iti indrepti piciorul pe calea cea curata,
Cu dragoste si mila,adesea presarata.
... Ce plina e de farmec,vorbirea ta duioasa
Si cata fericire si mangaiere lasa...
Tu stii sa porti in suflet balsamul cerului
Si stii sa strangi in brate durerea dorului.
Tu stii sa mangai tacerea care doare
Si stii din intuneric,sa faci raze de soare!
Tu....stii!

Frumos de Mariana Mihai

Frumos si curat imi sopteste azi vantul

Prin blanda adiere ce mangaie pamantul,
Ca este loc sub soare si-n inimile bune
... Ca pacea si iertarea-mpreuna sa se-adune.

Frumos glasuieste azi cerul innorat
Si verdele campiei,frumos a imbracat
Si stau ca marturie in fata omenirii,
De grija ce ne-o poarta,Parintele zidirii.

Frumos si curat ma-ncearc-a mea simtire,
Cand cad de oboseala,ma umple cu iubire.
Si-asa frumos ma poarta pe aripi de speranta,
Cu dragoste in toate...cu dragoste de viata.

Veneticilor de Iurie Osoianu

De două veacuri nu mai ştiu că moldovean

Înseamnă-a fi stăpân al ţării mele…
…Lăsaţi-mi măcar numele ce-l am
În valurile vremii să se spele.

Tu cel ce-ai năvălit în casa mea,
Cu secole-napoi şi nechemat de mine,
Cu ce ardoare, zău, te-aş alunga
Cu huiduieli şi bici…de-aş fi la fel ca tine.

Şi dacă nicidecum nu simţi nevoia de-a pleca,
Şi dacă gustul pâinii mele-ţi place,
Tu resemnează-te că asta-i ţara mea,
Pământul meu, de mii de ani încoace!

Munceşte-n pace glia mea, te rog,
Şi limba mea, te rog învaţ-o-n pace,
Şi-n freamătul acestui tricolor -
Ridică-te, chiar dacă imnul meu nu-ţi place!

De două veacuri nu mai ştiu că moldovean
Înseamnă-a fi stăpân al ţării mele…
… Şi doar legendele mai ţin c-am fost cândva Titan
Şi cântecele vechi - c-am coborât din stele…

Sete de Gia Ionascu (A Whisper Away)

Mă țin cu mâinile încleștate

de marginea zilelor
în care am adunat toate amintirile 
pe care le-am iubit o dată, de două, de trei,
ori cu plus infinitul iubirii 
puse de D-zeu în noi.

Norii si-au oprit hohotul
cu pumni de iertare
și i-au promis soarelui
că n-au să-i mai țină umbră
până data viitoare.

Ochii își scaldă setea
în două cercuri de apă.

NICI O VESTE DESPRE TINE de Boris Ioachim

Oare minte mă mai ţii

Când ţi-s clipele pustii?
Când în geamuri bate luna
Sau le zgâlţâie furtuna?

Când ninsoarea scaldă firea
Tot aprinsă ţi-e privirea
Şi în amintiri zâmbeşti
Spre minuni dumnezeieşti?

Într-adins, cătându-ţi locul,
Oare te-a găsit norocul?
Sau pierdută-n dimineţi
Te mai plimbi printre tristeţi?

Te întreb, fiindcă, vezi bine,
Nu-i vreo veste despre tine
Nici în rugul înserării –
Nici în albăstreala zării.

Şi-n zadar şopteşte vântul,
Fiindcă nu-i pricep cuvântul
Iar în poleiala lunii
Văd doar semnele minciunii.

...Oare minte mă mai ţii
Că mai sunt printre cei vii,
Şi, abătut, sub anii răi,
Mai visez la ochii tăi?

Mă întreb, mă tot întreb
Şi-ndoieli în mine fierb:
Ţi-o fi rău, sau ţi-o fi bine? –
Nici o veste despre tine...

ÎMBATĂ-MĂ IUBITE de Patricia Serbanescu

Îmbată-mă iubite cu-al tău sărut fugar

Şi spune-mi c-aşteptarea nu-i piatră de hotar!
Mai spune-mi că revii când vinul e şampanie
Şi cu a ta iubire, alungi a mea jelanie...

O lacrimă se scurge prelinsă dintr-o geană
Când vei veni la mine? trece şi-această iarnă...
Tristeţea mă inundă când flacăra trosneşte,
Promisiuni deşarte ard, în focul ce mocneşte.

Îmbată-mă iubite, cu zâmbet de zenit!
Acum, când vine iarna, visul mi-a’ncremenit
Amurgul fuge-n stele la ochii albăstrii,
Ce par două mărgele, sub norii plumburii...

Te-aştept cu dor iubite, pun geană lângă geană
Vom stinge multe doruri, de-om bea... o damigeană.

DE CE?... de Patricia Serbanescu

De ce iubirea iscată din plăcere

Ne-aduce fericirea cu lacrimi şi durere?
Când suferinţa vine din vorbe măsurate
Ne proiectează des, într-o singuratate
Iubirea-i dăruită de sfântul Om, Iisus
Şi e precum năluca, acum vine...s-a dussss...
Aşa se va-ntâmpla cât vieţuim pe Terra
Şi sufletul se schimbă, nu numai... atmosfera
O strângem cu centura, clădindu-i edificii
În schimb ne onorează cu lacrimi...sacrificii
Cine să poarte vina că pleacă...vine-n zbor,
Umanul...echilibrul sau...Şeful Creator?
O fi greşit codarea, vărsându-ne preaplinul
Şi-a despărţit cu ştiinţă, umanul, androginul...
De-atunci se tot întreabă, de ce nu s-o-mplinii?
Că viaţa searbăd trece cu-a fi...sau a nu fi...