E doar umbră de Carmen Stefania Luca

trecute-s toate,
toate vin,
în cercuri de durere,
în patimi ce urlă,
țipătul zvâcnește,
între ziduri de ura,
iubirea se zbate-n tăcere
și doare...
e umbra!

tresare lumina,
din unghiuri obtuze,
rug mi-e sufletului,
cuvintelor nespuse
,zidul ma frânge,
tăcerea ucide,
lacrima coboar
din suflet spre nemurire,
e doar umbră...

Fluturi de Gia Ionascu

Fluturi de Gia Ionascu

Îmi plouă
cu fluturi de primăvară
împletiți
în surâsul
cules pentru tine
din cireșul
ce cântă roșu
din frunză.

MIRACOLUL IUBIRII de Irina Nedelciu

Ce poate fi mai minunat

Decât iubirea la pătrat

Miracolul dezlănţuirii,

Şi fenomenul împlinirii.

Puterea lor te-nalţă-n cer

Furtuni de apă şi mister

Iar pe pământ un verde tot

Pleznit în muguri cu noroc.

Ce poate fi mai minunat

Decât iubirea în cântat,

O armonie în splendoare

Sonata vechilor chitare

Rondelul florilor de mai

Parfum de vrajă scos din nai

Beţie-n mare de culori

Un curcubeu căzut din nori.

Ce poate fi mai minunat

Decât iubirea-n cer stelat

Cu Luna ca un felinar

Un martor ocular, stelar.

Fărâme cosmice în mare

Desene picturate-n zare

Iubirea n-are asemănare

Pluteşte şi ne dă slendoare.

Ce poate fi mai minunat

Să spui un te iubesc curat,

Să dai sărutul cizelat

Iubitului în plin cântat.

Şi ca răsplată să primeşti

Reculul faptelor cereşti

Unde viteaza noţiune

Îşi ia statutul, fuge-n lume.

Aşa-i miracolul iubirii

Tandreţe, vis al împlinirii,

Un tot cuprins în gesturi mici

Iar de le simţi, te-nalţi şi pici.

Speranţă de Vali Zavoianu

Un vis azi îşi cerne mireasmă
Să-nduplece îngerii blând
Să iasă din catapeteasmă
Să vină la noi pe pământ.

Să nu ne mai uităm părinţii
Să nu mai iubim contra cost
Să nu mai trădăm pentru-arginţii
Ce azi omenirii dau rost.

E visul atât de utopic
Mireasma-i însă persistă
Gonind aerul mizantropic
Ce-n mulţi pământeni există.

E visul cu-arhangheli în viaţă
Spălând de rele-omenirea
Arhangheli cu suflet şi faţă
Ce-aduc pe pământ iubirea.

Cât nu se taxează visarea
Insist să trec viaţa visând
Că îngerii găsesc cărarea
Să vină la noi pe pământ.

Plouă de Andreea Alexandra Coman

Plouă în sufletul meu cu amar
Ascult cum şiroaie cuvinte se scurg bizar,
Un fulger străpunge inima iar
Şi tac…

Plouă în aprilie, un dor se răsfrânge
Se împarte… şi cerul meu plânge
Căci am uitat să învăt a învinge;
Şi tac…

Plouă o zi, maine-s ca nouă;
Mai aştept să-ntalnesc aceeaşi inima-n două
Bucaţi, ce s-a unit în nopţi cu rouă…
Şi plouă…

HOTĂRÂREA de Irina Nedelciu

Fiecare părticică îmi spunea că sunt iubită

Semne, peste tot în floare, o întreagă-ngândurare,

Stat-am cam un an de zile, tot gândindu-mă la tine,

Aşteptam o confirmare care a venit... în fine!

Totu-a fost o nebunie, doar în mintea mea zurlie,

Ea vedea numai iubire între semnele din file,

Dar acum m-am liniştit, totu-a fost un vis tâmpit,

Fantomatic, aiurit, ireal... deci un nimic.

Dar ce fac cu acea simţire care-mi cântă despre tine

Şi mă ţine-ncorsetată într-o chingă nepătată ?

Întrebări fără răspunsuri, timp pierdut în negre cursuri,

Toate-mi stau ca o povară, sper să scap până în vară!

Pentru asta am luat... hotărârea la drumeag,

Să o am la îndemână ca o stea de vreme bună

Să îmi văd cararea larg, fără gânduri către drag,

Am găsit chiar o fărâmă de speranţă foarte bună.

Toate bune şi frumoase, sper să ies cumva din coase,

Să alerg pe cele văi fără gânduri în noroi,

Vreau să văd iar stălucirea, viselor cântând menirea,

Forfecând pe cele rânduri licuricii de prin gânduri.

Doar atunci voi reveni printre voi, şoptind prostii,

Despre una, despre alta, de cum plouă cu găleata,

Despre vise, paradise, cu iubiri neinterzise,

O întreagă nebunie printre rânduri o să fie.

Până atunci vă pup cu drag , am toiagul, am drumeag,

Mă pornesc în drumul meu, să-mi înving marele hău,

Dar vă las în urma mea, gânduri bune, zâmbet stea,

Să vă fie alinare până mă întorc din zare.

România altfel – atmosfera boemă şi un pian dezafectat de Vali Zavoianu

Rânduri, gânduri de Vali Zăvoianu
_____________________________________________

Undeva pe promenada oraşului Codlea îşi are „casa” un pub – Ristopub Trattoria. Locaţia este elegantă, extrem de plăcută şi primitoare. Până aici nimic ieşit din comun, totuşi…locul acesta este unic, neobişnuit.

Ce îl face așa, încât să scriu despre asta? Pot începe cu un pian. Nu unul oarecare ci unul dezafectat, dar care pare că emană mai multă viaţă decât orice alt pian obişnuit. Serveşte pe post de masă, loc de autografe, punct de întâlnire, martor tăcut şi lista poate continua…

Pianul acesta, ale cărui acorduri poate nu se vor mai auzi vreodată are capacitatea de a capta și emite acorduri sufleteşti/culturale ce m-au impresionat.

Armonia şi atmosfera boemă ce domnesc în jurul pianului, personaj celebru deja, au atras oameni din toată ţara şi din lume – Bucureşti, Braşov, Iaşi, Brăila, dar și din… Canada, Germania -, iar amfitrionii acestei locaţii se întrec pe ei înşişi organizând evenimente cu un standard cultural ridicat, din dorinţa de a arăta lumii că se poate şi… altfel.

Am fost martor, în acest spaţiu, a două concerte superbe- cu Ducu Bertzi şi Mihai Neniţă, violonist,

dar şi cu Trupa Veche.

Precum şi observator la diverse întâlniri şi discuţii la pian – transformat uneori chiar în masă verde, pentru o parte din liderii politici locali.

Amfitrionii, Alin şi Maria Grecea, au planuri mari legate de viitorul cultural al Codlei, bazate pe un entuziasm molipsitor şi un optimism asimilat din ecourile, la superlativ, ale evenimentelor organizate de ei până acum.

Da. Se poate trăi şi altfel. Se poate naşte o atmosferă extraordinară, cum rar am întâlnit, datorită oamenilor care „sfinţesc” acest loc.

Dacă intraţi în Trattoria Pub joia seara, atmosfera e una de poveste: e searakaraoke.

Dacă sunteţi mai norocoşi şi ajungeţi la Codlea în week-end, la o dată care să coincidă cu un concert sau orice altfel de eveniment organizat la Trattoria, atunci chiar veţi înţelege ce minunăţii şi cascade de emoţii se pot trăi aici.

Acest loc este special – reuşind să fie, în acelaşi timp, expoziţie de artă plastică şi nu numai, cap de afiş pentru evenimente culturale desfăşurate în Codlea, scenă pentru concerte care deja fac istorie, casă pentru muzică şi iubitorii de muzică bună.

În plus, aici este pianul minune, al cărui… glas se aude şi se va auzi mereu în sufletele tuturor celor care au trecut vreodată pe acolo.

Felicitări Trattoria Ristopub. Se poate trăi şi altfel în România.

Sursa - http://www.ionpetrescu.ro/2012/04/25/romania-altfel-atmosfera-boema-si-un-pian-dezafectat/

Mai mult, mai bine, mai mereu de Nuta Istrate Gangan

Femeile au inventat barbatii. Noi am creat "monstrii".
I-am creat dupa dorintele noastre ascunse, i-am remodelat, i-am transformat.
Rai, buni, romantici, misogini, buni amanti, patetici amanti, frumosi, urati idioti, destepti...noi i-am creat.Dar nu dintr-o amarata de coasta, ci din inima pe care am pierdut-o cand ne-am indragostit de ei.
De aceea nu ar trebui sa ridicam din umeri cand vine vremea ridicatului din umeri.
Noi suntem construite pe principiul "mai mult, mai bine si mereu".

Primim o floare, saptamana viitoare vrem tot buchetul(de mireasa). Ne cumparam o pereche de pantofi, peste cateva zile, pentru ca ne place modelul am vrea si celelalte culori, mergem anul asta in vacanta la Constanta, la anu' vrem Bahamas, avem un orgasm, maine vrem cinci...Si tot asa.
Barbatii nu se "creaza" singuri. Noi suntem inventatorii lor
Femeile.
Altfel nu vad de ce le-am cere atat de mult daca ei ar fi inventia altcuiva.

Problema este ca nu intotdeauna culegem ce am semanat. De obicei avem de-a face cu creatia alteia, ca-i mama, bunica, fosta sotie, prietena ..cine stie ce porn star...sau cine stie ce maicuta in devenire.
De cate ori n-ai auzit expresii de genul: "Maica-mea zicea...Fosta mea obisnuia sa...Am vazut chestia asta in ultimul film al Jennei :)"
Si atunci munca frate, de demolare si reconstructie, ca doar nu vrei sa traiesti in ruinile sau palatele alteia, nu-i asa?

Si ei, ei ce vor? Nu prea multe, hai sa recunoastem.

De cate ori ai auzit un barbat dorind altceva decat celebra tarfa in pat si doamna pe strada?
AH, poate doar o tona de iubire si o supa fierbinte din cand in cand

Cioburi si tacere de Nuta Istrate Gangan

Mi-erai pe piedestal statuie calda 
Un sfant frumos cu suflet si simtiri 
Din cand in cand te-nrouram cu lacrimi 
Si-ti risipeam cenusa din priviri. 

Dar dintr-un joc de furii si orgolii 
Te-am rasturnat si-amar te-am risipit 
Si m-am ranit calcand pe-atatea cioburi 
In carne mi-ai intrat cand te-am strivit. 

In jurul meu doar cioburi si tacere 
Pe tine calc ca pe-un covor incins 
Sunt numai rani cand ma-nvelesc cu tine, 
Te strang in pumni si-n trupul meu invins. 

Imi esti in sange si-mi pulsezi sub tampla 
Durere-aceasta cruda ne dezleaga. 
Decat o cicatrice-n amintire 
Mai bine o rana vie viata-ntreaga. 

Mi-e bine asa c-un ciob de tine-n mine 
Durerea carnii mele n-ai s-o stii 
Atat ma rog sa nu-mi fii alinare 
Si sa nu fie leac in farmacii. 

Sa te lipesc la loc nu mai am vreme 
Mai mult sa te imprastii n-am putere 
....................................... 
Doar noaptea-n vis imi esti din nou statuie. 
Iar dimineata ...cioburi si tacere.