marți, 3 aprilie 2012
A Whisper Away - Copacul
Cresc în lut cum crește
dorul în inimi
și fruntea mi-o înalț
fără umbre.
Nu știu ce-nseamnă
pasul înapoi
și-n palmele mele
cresc iar și iar,
roade și muguri.
dorul în inimi
și fruntea mi-o înalț
fără umbre.
Nu știu ce-nseamnă
pasul înapoi
și-n palmele mele
cresc iar și iar,
roade și muguri.
Corina Nica - Celui ce mă inspiră
Te-am chinuit în vis azi noapte,
Și-așa real părea a fi,
M-acopereai, timid, în șoapte
Și mă iubeai în flăcări vii.
Deși mă-nvălui în tăcere
Și nu-ndrăznesc a te iubi
Aleg să scriu drept mângâiere
Și-apoi rup filele pustii.
Și-așa real părea a fi,
M-acopereai, timid, în șoapte
Și mă iubeai în flăcări vii.
Deși mă-nvălui în tăcere
Și nu-ndrăznesc a te iubi
Aleg să scriu drept mângâiere
Și-apoi rup filele pustii.
Corina Nica - Picatura de dragoste
Visez la visul tău și-mi pare
Că l-am avut și eu cândva.
E felul tău de-a spune oare
Că ți-ai dori să fie-așa?
Să fim doar noi, de toate cele
Să evadăm pentru o zi
Și împletiți în ploi de stele
Să ne topim pentru-a iubi.
De te-aș găsi, sărutul serii
Ar fi un foc de dulce dor,
În dansul nostru, primăverii
I-am da un rol de sfânt decor.
Și mi-ar rămâne-n suflet soare
Și mi-ar zâmbi iubirea-n zori
Și m-aș simți nemuritoare
Pe patul nostru alb de flori.
3 aprilie, 2012
Că l-am avut și eu cândva.
E felul tău de-a spune oare
Că ți-ai dori să fie-așa?
Să fim doar noi, de toate cele
Să evadăm pentru o zi
Și împletiți în ploi de stele
Să ne topim pentru-a iubi.
De te-aș găsi, sărutul serii
Ar fi un foc de dulce dor,
În dansul nostru, primăverii
I-am da un rol de sfânt decor.
Și mi-ar rămâne-n suflet soare
Și mi-ar zâmbi iubirea-n zori
Și m-aș simți nemuritoare
Pe patul nostru alb de flori.
3 aprilie, 2012
luni, 2 aprilie 2012
A Whisper Away - Așteptare
câteodată
îmi storc sufletul
de cuvinte nespuse
așteptându-le
diminețile.
câteodată
îmi desfrunzesc visele
de praful zilelor
așteptându-le verde,
mugurii.
căteodată
iau două mâini
cu palme îmbrățișate
să-mi împiedice în dragoste
gleznele.
Whisper ~ 1.04.2012
îmi storc sufletul
de cuvinte nespuse
așteptându-le
diminețile.
câteodată
îmi desfrunzesc visele
de praful zilelor
așteptându-le verde,
mugurii.
căteodată
iau două mâini
cu palme îmbrățișate
să-mi împiedice în dragoste
gleznele.
Whisper ~ 1.04.2012
Roxana Mihaela Mirea - Te iubesc precum...
Precum sunetul grăbit al căderii
Unei picături de ploaie fierbinte
Ce se scurge pe tărâmul plăcerii
Când mângâierea pe buze îţi simte
Precum e extazul de sol însetat
Ce sorbeşte picătura de ploaie
Sosită spontan şi pe neaşteptat
Când laşi să curgă săruturi şiroaie
Precum clipocitul de dimineaţă
Proaspăt şi rece pe faţă aruncat
Ce apoi întreaga zi ţi-o răsfaţă
Când’’te iubesc’’ îţi şopteşte delicat.
(Mirea Roxana Mihaela – Gânduri, 01.04.2012)
Corina Nica - Drumuri noi
Azi nu mă doare vorba ta, nevoie n-am de tine
Și tot ce m-a rănit cândva a ars de mult în mine.
S-a stins și-al lumânării glas din zilele iubirii
Și-acum, tăcută, ne-a rămas, scânteia ne-mplinirii.
Sunt alte drumuri pentru noi, și iată, fiecare
Va căuta mii sensuri noi pe-a timpului cărare.
Și vremea ne va-nvălui cu munți de-nțelepciune
Fiindcă verbul a trăi e singura minune!
Și tot ce m-a rănit cândva a ars de mult în mine.
S-a stins și-al lumânării glas din zilele iubirii
Și-acum, tăcută, ne-a rămas, scânteia ne-mplinirii.
Sunt alte drumuri pentru noi, și iată, fiecare
Va căuta mii sensuri noi pe-a timpului cărare.
Și vremea ne va-nvălui cu munți de-nțelepciune
Fiindcă verbul a trăi e singura minune!
duminică, 1 aprilie 2012
Irina Nedelciu - Cu ploaia ...
Cu faldurile ploii-nvolburate
Ce-mi umblă-n plete alintând în şoapte
Şuviţă cu şuviţă-n parte
Mă plimb, îngândurată-n noapte.
Mustind în marea mea durere,
Plângând în hainele prea grele,
Rupând din carnea-mi ofilită
De timpul cel trecut, în pică.
Ce-mi umblă-n plete alintând în şoapte
Şuviţă cu şuviţă-n parte
Mă plimb, îngândurată-n noapte.
Mustind în marea mea durere,
Plângând în hainele prea grele,
Rupând din carnea-mi ofilită
De timpul cel trecut, în pică.
Cu-n murmur viu în rubiniu
Ce-mi spune clar că n-am să-ţi fiu,
Îmi râde chiar ca un făţarnic
De visul meu dorit zadarnic.
Aşa mă plimb neobosită
Cu ploaia care pică, pică,
Cu inima făcută mică
Şi sufletul căzut în frică.
Ce-mi spune clar că n-am să-ţi fiu,
Îmi râde chiar ca un făţarnic
De visul meu dorit zadarnic.
Aşa mă plimb neobosită
Cu ploaia care pică, pică,
Cu inima făcută mică
Şi sufletul căzut în frică.
Ene Adrian Daniel - Dansul primăverii
Un ghiocel la trup subţire
De sub zăpadă s-a ivit,
Plăpânda floare dă de ştire
Că primăvara a venit.
Se scutură uşor de gheaţa
Amestecată cu pământ,
Dă semnul că renaşte viaţa
Un clopoţel bătut de vânt.
Pe cer aleargă iarăşi norii
Mânaţi de soarele tăcut,
În locul lor apar cocorii
Din orizont necunoscut.
Copacii trişti de prin livadă
O nouă haină îşi croiesc,
E simfonie în ogradă
Când mugurii pe ram plesnesc.
Dansează gâzele c-o floare
Ce se închide pe-nserat,
Petale pline de culoare
Peste câmpii s-au revărsat.
Danseză luna cu izvorul
Un vals nebun, ameţitor,
În şoapte curge lin amorul
Sorbit de omul trecător.
Dansează codrul - ce miracol!
Bătrâne crengi se arcuiesc
Din seva veacului - spectacol -
Ca strunele lăstarii cresc.
Dansez şi eu cu primăvara
Pe drumul lung bătătorit,
Un greier cântă cu vioara
Sub liliacul înflorit.
Furaţi de dans, iarba răsare,
Plutim deasupra ei tăcuţi,
Se vede dispărând în zare
Poteca paşilor pierduţi
De sub zăpadă s-a ivit,
Plăpânda floare dă de ştire
Că primăvara a venit.
Se scutură uşor de gheaţa
Amestecată cu pământ,
Dă semnul că renaşte viaţa
Un clopoţel bătut de vânt.
Pe cer aleargă iarăşi norii
Mânaţi de soarele tăcut,
În locul lor apar cocorii
Din orizont necunoscut.
Copacii trişti de prin livadă
O nouă haină îşi croiesc,
E simfonie în ogradă
Când mugurii pe ram plesnesc.
Dansează gâzele c-o floare
Ce se închide pe-nserat,
Petale pline de culoare
Peste câmpii s-au revărsat.
Danseză luna cu izvorul
Un vals nebun, ameţitor,
În şoapte curge lin amorul
Sorbit de omul trecător.
Dansează codrul - ce miracol!
Bătrâne crengi se arcuiesc
Din seva veacului - spectacol -
Ca strunele lăstarii cresc.
Dansez şi eu cu primăvara
Pe drumul lung bătătorit,
Un greier cântă cu vioara
Sub liliacul înflorit.
Furaţi de dans, iarba răsare,
Plutim deasupra ei tăcuţi,
Se vede dispărând în zare
Poteca paşilor pierduţi
Abonați-vă la:
Postări (Atom)