De pe-o frunză de mălină
Într-o rază de lumină
A alunecat spăşită
O furnică prea grăbită.
Căutând un drum spre casă
Peste pajiştea cea deasă
Trăncănind ea singurică
Despre greiere adică.
Păi de ce sa zică el
Un leneş şi un rebel
Că ea nu e feminină
Când ea n-are nici o vină
Că munceşte ca nebuna
Toată toată săptămâna.
Şi de ce zică frate
Că ea-i toantă şi nu poate
Să meargă la coafor
Să fie ca un bujor.
O avea şi el dreptate
Că n-am timp să fac chiar toate
Dar când vine seara oare
Şi cere blajin mâncare
Atunci de ce nu contează
Că ea nu se coafează?
E un leneş, un rebel
Dar mi-e tare drag de el
Că de n-aş fi pe pământ
Ar mânca aer şi vânt.
Cum mergea aşa grăbită
O idee inedită
I se înfiripă-n minte
Ce-ar fi să ... să se alinte
Şi să se mai coafeze
Doar să-l impresioneze
Să devină feminină
Ia să vezi atunci vecină!
Acum râde-n sinea ei
Că îi vin aşa idei
Şi pe urmă se gândeşte
Că ea chiar...chiar îl iubeşte
Şi pe seară chiar se jură
Că-i va face-o prăjitură
Şi ştiţi voi de ce i-o face?
Dom"le...fiindcă-l place!
12.02.2012, Zavoianu Vali
