miercuri, 8 februarie 2012

Mihaela Aldea - Sybilla...

Străbătând din timpuri pustii si neguri de vreme
Încărcată de mituri, de poveşti, de legende…
Sybilla ne ţese-n umbre, lumini de dileme
E cea, care uninversuri de clipe transcende.

Priveşte sfios tăcerea, atât de pierdută…
Poteci işi astupă, clipind, cărări işi croieşte.
Din freamăt de codru işi face trista redută,
Cu foşnet de iarnă şi alb, tăcând iţi grăieşte.

Îmbrăcată in mantie de vis si mistere
Pe umerii fragezi acum, o istorie poartă…
Zăreşte prin hău, în alte lumi paralele
Pământenii, recreând-o mirific prin artă.

Privirea-i blajină se conturează cu taine
Rostind sintagme albastre, surori in surdină
Atâtea frumuseţi ne răscoleşte prin craine
Adevăr relativ va ieşi, când ea suspină.

Şi printre arbori străvechi, de păduri milenare
Din amintiri adormite, doar vânt povesteşte...
Ca povestea, rătăcind prin inepţii seculare
Să ne răstălmăcească azi, din ceea ce este.

Doar o dumbravă fiindu-ţi aproape agnată
Te urmează cu gemete pierdute, pe tine,
Scriind pe-o frunză volantă, de vânt o diadă
Noi muritorii, să nu te vedem o neştine.

Natura din jur, cu plecăciuni să se închine
Pe trunchiuri de arbori laşi scrijelit, câte-o soartă
Aşa văd eu, Sybillo, povestea cu tine
Caci alte mistere, nu stiu pe und’ te poartă.

Aş vrea să fii, la vară, dezgolită-ntr-o floare,
Să te-adulmec şi să iţi ghicesc plânsul din gând
Din polenu-ţi albastru pigmentează-mi izvoare,
Putând s-ajung la tine cu ochii închişi, oricând.

Îţi caut inocenţa pe-al geţilor vechi munte,
Pe-o Cruce de Cer, prin lumi cufundate-n mister...
Te invoc prin valuri de gând, veşnic tăcute,
Sybillo, pentru mine atât, misterul ţi-l cer...

( inspirata din pictura domnului Mihai Catruna)

Mirea Roxana Mihaela - Putin despre mine...

Privesc cu speranţă spre viitor,
Nu vreau să devin cunoscut scriitor,
Căci pentru sufletu-mi scriu poezia,
Când mă mai înţeapă inspiraţia.

În viaţă aş vrea să mă realizez,
Am destul timp să mă maturizez,
Pân-atunci mă mai joc cu copilăria
Şi-mi continui frumos călătoria!

Despre mine ce pot să vă mai spun,
Sunt un copil cu suflet bun,
Mereu zâmbitoare, cu poftă de viaţă,
Ce de la alţi învăţaţi, mereu învaţă.

(Mirea Roxana Mihaela – Descriere, 07.02.2012)

luni, 6 februarie 2012

A Whisper Away - Emoție de iarnă

În bocetul asprit de iarnă
brațele pământului,
fantome vegetale,
își lasă umbra albă
a unor scrijelituri înghețate
pe puntea trecerii
către mâine.

Vise scuturate
din ceruri cărunte,
umplu obrazul
cu lacrima rece
din ochiul neantului.

Tristețea cerului
se vindecă pe silabe,
sub pătura rece a gliei.

Whisper ~ 6.02.2012

Mirea Roxana Mihaela - Asteptarea

Aşteptarea are frumuseţea ei,
Dar câteodată ea e neagră,
Şi poate n-ai acele chei
De a deschide o tanagră…

Dar în vis poţi fi unde vrei
Şi nu-mi mai este teamă
Prin întuneric, tu luminezi cu ochii tăi
Deşi dorul aclamă…

Sunt ca gheaţa în interior
Dar poate cu sufletul tău
Măcar s-alini acest dor choir
Ce se arată superior!

(Mirea Roxana Mihaela – Ganduri, 27.01.2012)

Mirea Roxana Mihaela - De ce?

De ce nu eşti aici,
Acum când lacrimi curg?
De ce nu eşti aici,
Să ma vezi cum plâng_

Să vezi un suflet trist,
O inimă ce urlă,
De furie, durere,
Ce lasă-adânc o urmă…

Doar o-mbrăţişare,
Atât mi-ar fi de-ajuns
Să plece dorul ăsta
Ce trage-a disperare!

Hai vino-n vis măcar!
În cel in care îţi doreai,
Să ne plimbăm pe-un deal…
Ce-n depărtare îl vedeai.

Te-aştept acolo,
Sper să vi!
Te-aştept cu nerăbdare,
Să-mi dai măcar o-mbrăţişare…

(Mirea Roxana Mihaela – Gânduri, 27.01.2012)

Mirea Roxana Mihaela - Lacrimi


Va simt fierbinti pe a mea fata
Si –alunecati usor, dar natural
De parca vreti sa-acoperiti o suprafata
Ce face parte din neural

Si voi iesiti, chiar daca eu nu vreau
Si izbucniti din ai mei negri ochi
Chiar daca, linistiti candva dormeau
Chiar daca, strans inchisi ii vreau…

Si curgeti fierbinti pe fata mea…

(Mirea Roxana Mihaela – Ganduri, 29.01.2012)

Mirea Roxana Mihaela - Te iubesc!

Te iubesc la fel de mult,
Din ziua de ianuarie
Chiar daca ma faci sa plang
Si inima-i amarie.

Te iubesc pe zi ce trece,
Chiar de-i fierbinte lacrima,
Sufletul meu ramane rece…
Pana-l vei arima!

Astept sa se sfarseasca odata,
Durerea, suferinta asta,
Ce-n inima este brodata
Si-ncet , incet trupul devasta.

Chiar de-i durere, e si iubire,
Desi imi vine cateodata
Sa nu mai fac deosebire
Ce e acum, ce-a fost o data…

(Mirea Roxana Mihaela – Ganduri, 29.01.2012)

Mirea Roxana Mihaela - Ii multumesc lui Dumnezeu

Îi mulţumesc lui Dumnezeu,
Că mi te-a scos în cale
Cât m-am rugat în gândul meu,
Să mă iubească orşicare...

Un zâmbet şi mi-a fost de-ajuns,
Ca o sclipire oarbă,
Şi-n inimă tu mi-ai pătruns
Dar fără să mă doară!

Ne-am cunoscut şi ne-am plăcut,
De nimic nu ne-am temut,
Şi-n sufletu-mi te-ai aşternut
Şi-n el iubire ai cernut.

Şi împreună am trecut
Prin bune şi prin rele,
M-ai acceptat aşa cum sunt
Şi mă iubeşti la fel de mult.

M-ai învăţat cum să iubesc,
Mi-ai deschis noi orizonturi
Şi nu mi-e frică să vorbesc,
Că-mi eşti mereu alături!

Şi nu mi-e frică să vorbesc
Să ştie lumea-ntrega
Cum şi cât eu te iubesc
Şi ce forţă ne leagă.

Şi pot spune că te iubesc,
Căci sentimentul ăsta mare
Eu altfel n-am cum sa-l numesc,
Decât iubire mare!

(Mirea Roxana Mihaela - Ganduri, 03.01.2012)

Mirea Roxana Mihaela - Poezie

Încerc să scriu o poezie
Şi mă gândesc cum să înceapă
Şi pun un gând pe o hârtie
Dar inspiraţia-i înceată.

Şi caut prin gândurile mele
Prin amintiri sau viitor
Încep să caut printre ele
Pentru versul următor...

Deci să înceapă poezia,
Căutând prin gândurile mele
Încerc să scriu încă-o idee
Dar cred c-apare amnezia

Şi-o iau din nou de la-nceput
Prin gânduri, defapt, ma cam pierd
Şi caut cam nepriceput,
Dar asta parcă scriam ieri...

Şi nu mai scriu c-am ameţit
Poate maine e mai bine
Acum am gândul amorţit
Şi mai bine m-aş abţine!

(Mirea Roxana Mihaela – Ganduri, 03.01.12)

Mirea Roxana Mihaela - As vrea...

As vrea sa fi aici acum
Dar poate asta-i soarta
N-am cum sa te intorc din drum
Doar daca intorc harta...

As vrea macar o noapte-ntrega
Si doar atat mi-ar fi de-ajuns
Sa-mi stingi durerea asta neagra
Ce-n inima mi-a patruns!

As vrea macar o sarutare
Cum numai tu stii a mi-o da
Sa-mi iei durerea asta mare
Cum mi-ai luat si inima...

O singura imbratisare
Pentru a-mi alimenta
Sufletul plin de-ncruntare
Doar cu mangaierea ta!

De atat am eu nevoie
Ca sa fiu ceea ce sunt
De atat am eu nevoie
Sa ma-ntorc pe-acest Pamant!

(Mirea Roxana Mihaela – As vrea,03.01.12)