Petre Violetta - Drumul umilinţei

În drum o floare albă se bucură pe ram
Vederea umilită s-a preschimbat în fum,
Din basmul fără capăt a mai rămas un dram
De voce bărbătească strigându-mă acum.

În umbra însoţită cu sărutări pe rod
Îmi port ascunsa sete a cerului flămând,
Încovoind o clipă peste străinul pod
Un curcubeu eteric, albastrul meu plângând.

Şi pasul tremurat, înconvoiat de teamă
Mai muşcă câte-o piatră,cu scâncetul pierdut
Pe drumul umilinţei pe care-ncep să geamă
Ecoul umbrei tale,şi-o urmă de-nceput...

Mirea Roxana Mihaela - Simturi

Cu picioarele goale-n nisip alintate,
Cu o rază fierbinte ce pe faţă îmi bate,
Închid ochii uşor şi încep să visez,
Eu cu tine pe plajă, în noapte dansez.

Te strâng tare la piept
Of, de când te astept…
Te sărut apăsat,
Tu te laşi sărutat.

Gându-mi porneşte înalt a zbura,
Lăsat de vânt, dus aidoma,
Rătăcit se aşează-ntr-un loc colorat,
Într-un suflet de om, e minunat!

(Mirea Roxana Mihaela – Gânduri, 06.02.2012)

A Whisper Away - Ecou

Am scris numele tău
pe o coală albă de hârtie.

Apoi am presărat deasupra lui
Un strop de dor și-un pic de visare
pe care le păstram în inima stângă
a cântecului nostru dintâi.

Pe-nserat, i-am luat toate literele
rând pe rând și l-am recitat
cu fiecare bătaie de timp
înmulțit de ecoul numelui tău.

Whisper ~ 4.02.2012

Mirea Roxana Mihaela - Ganduri

Aşteptarea are frumuseţea ei,
Dar câteodată ea e neagră,
Şi poate n-ai acele chei
De a deschide o tanagră…

Dar în vis poţi fi unde vrei
Şi nu-mi mai este teamă
Prin întuneric, tu luminezi cu ochii tăi
Deşi dorul aclamă…

Sunt ca gheaţa în interior
Dar poate cu sufletul tău
Măcar s-alini acest dor choir
Ce se arată superior!

(Mirea Roxana Mihaela – Ganduri, 27.01.2012)

Corina Nica - Om bun

Om bun, pe tine te iubesc pentru răbdarea și dragostea ta
Pentru gluma cu care îmi topești lacrimile și durerile
Pentru infinita blândețe cu care îmi cântărești tăcerile
Și pentru însăși binefăcătoarea prezență a ta.

Vor trece anii și tu tot frumos și tânăr pentru mine ești
Limpede la gând și curat la fapte ca un copil drag.
Infinite lanțuri de dragoste ne leagă. Și ne atrag
Ale înțelegerii desăvârșite de mii de ori trăite povești.

Petre Violetta - Nervi de primăvară

Răscolind pe după taine,cu arcuşul de vioară
Am aprins în podul vieţii, un uitat, demult, fitil;
Se tocise sub ninsoare şi sub ploaia cea barbară,
Mucegai albastru-verde, îl mânca încet, subtil...

Şi i-am şters lacrima tristă, cu un fir de busuioc;
Aştepta-n pridvor, săracul, singular şi amorţit
Să-l adune din uitare, să-l trezească într-un joc
Orice pas de primăvară, ce pe-acolo-ar fi venit...

Îmi zâmbeşte într-o geană, dintr-un ochi, acum deschis
Înspre zumzetul pădurii, pregătindu-se de viaţă:
Şi ghiduş grăbeşte pasul pregătit de compromis,
Că şi-aşa e viaţa asta mai subţire ca o aţă...

Mirea Roxana Mihaela - Ganduri

Încerc să scriu o poezie
Şi mă gândesc cum să înceapă
Şi pun un gând pe o hârtie
Dar inspiraţia-i înceată.

Şi caut prin gândurile mele
Prin amintiri sau viitor
Încep să caut printre ele
Pentru versul următor...

Deci să înceapă poezia,
Căutând prin gândurile mele
Încerc să scriu încă-o idee
Dar cred c-apare amnezia

Şi-o iau din nou de la-nceput
Prin gânduri, defapt, ma cam pierd
Şi caut cam nepriceput,
Dar asta parcă scriam ieri...

Şi nu mai scriu c-am ameţit
Poate maine e mai bine
Acum am gândul amorţit
Şi mai bine m-aş abţine!

(Mirea Roxana Mihaela – Ganduri, 03.01.12)

Mirea Roxana Mihaela - Visul

Plimbându-ne-mpreună pe-acel mal,
Simţeam o şoaptă adiind uşor,
Lăsându-ma purtată de un val,
Am adormit cu şoapte pe fundal...

Ciudat m-am adâncit în visul,
Ce împreună ne plimbam pe-un mal,
Răcoarea caldă-mi viscolea abisul
Si ne purta pe amândoi pe-un val...

Nu-mi pot deschide ochii nici acum,
Nu vreau, mi-e teamă căci aud,
Aud un alt gen de fundal precum,
Un strigăt lăcrimat de ud.

(Mirea Roxana Mihaela – Gânduri, 05.02.2012)

A Whisper Away - Subînțelesuri

Sub pasul clipei,
ascult tăcerea lumii
ce curge
prin visele mele
nevisate.

Vorbele
se adună-nfrigurate
în palma cu care
mi-ai cules sărutul
și se strecoară
neistovite
în subînțelesurile
din surâsurile noastre.

Înțelesul
e piatră și rug
pe care ard
întrebările noastre.

Whisper ~ 5.02.2012

Ovidiu Stan - Declaraţie de dragoste ,,Tu preafrumoasă”

Mărturisesc spăşit c-am îndrăgit-o
Din prima clipă, când mi-a arătat,
Cât de frumoasă este lumea-ntreagă,
La braţul ei să o cunosc treptat.

În rătăcirile fireşti, fără speranţă,
Când gândul îţi e demon de temut,
M-a ocrotit cu dragoste de viaţă,
Şi-atunci eu am iubit-o şi mai mult.

Nu m-a trădat nici când am părăsit-o,
M-a aşteptat cuminte şi sfioasă,
În pragul casei cu un zâmbet dulce,
Şi iarăşi am iubit-o pe frumoasă.

Mulţi au râvnit-o ca pe o soţie,
Nebuni ca mine să o aibă-acasă,
Dar ea mi-a împletit cununi de mire
Şi mi-a rămas în suflet credincioasă.

Astăzi te port în inimă şi-n cuget,
M-ai învăţat cum să te preţuiesc,
Tu, poezie, să îmi fii mireasă,
Lumii întregi să spun că te iubesc.

Ovidiu Stan – 3 ianuarie 2012.