sâmbătă, 21 ianuarie 2012

Corina Nica - Povestea unei fetite triste

Micuta tatăl si-a pierdut
Pe cand avea cinci luni
De-atunci s-au dus sase ani buni
Si fata a crescut.
La grădinită se citea
Povestea cu minuni,
Cu oameni răi si oameni buni,
Fetita asculta.
O intrebare i s-a pus:
Din lada fermecată
Dacă ar fi s-alegi odată
Tu, draga mea, ce-ai vrea?
Pe tatăl meu de sus!
Veni al său răspuns.
Copiii toti doresc ceva
Ce mama poate cumpăra
Dar, scumpa mea, micuta mea
Chiar asta nu-ti pot da!
Si de va fi al meu cuvant
Să-l poată auzi
Mai multi părinti, mai multi copii
Să zic-o rugă-n gând...

(Corina,16 sept. 2011)

Stelian Maria - Lumea noastra

Eu ti-am pus iubito la picioare totul
In aceasta lume, ca un legamant,
Vremea mea apune, ma cam doare cotul,
Ma cam dor genunchii si ma simt pamant.

Ochii mi-s de ceara, trupul meu se-ndoaie
Si mi-am pus toiagul noduros in cui,
Vremea noastra plange ca o sfanta ploaie
Dar ce-i pasa lumii, lumii nimanui ?

Pe pamant e cerul, Doamne ce lumina,
Ce apocalipsa mi-a fost dat sa vad
Si sa stii iubito ca eu sunt de vina,
Tu mi-ai dat suflare, eu ti-am dat prapad.

Valul isi intoarce fruntea catre barca,
Marea sangereaza toata spre apus,
Soarele-i o lume ce apune parca,
Noi suntem o lume ce demult s-a dus !

Stelian Maria

Octavian Petrescu - Protest

În tăcerea României,
Ceasul a-nceput să bată…
Lumea a ieşit în stradă,
Tristă şi înfometată.

Lumea e scârbită astăzi
De atâtea biruri grele,
Iar cei care conduc ţara
Se ascund după perdele.

E un semn că omul încă
Mai trăieşte şi mai poate,
Şi, în ciuda-nfometării,
Are încă demnitate,

Şi că nu degeaba-l poartă
În cuvânt pe Eminescu,
Şi că nu degeaba ţara
L-a vrut mort pe Ceauşescu.

E scârbită lumea astăzi,
Când minciuna-i tot mai mare,
E scârbită lumea astăzi
De atâta-nfometare,

E scârbită lumea astăzi
De atâtea vorbe goale,
E scârbită lumea astăzi
Să mai moară prin spitale,

E scârbită lumea astăzi
De răbdare şi hoţie,
E scârbită lumea astăzi
Chiar de biata Românie,

E scârbită lumea astăzi
Că nu-i nimeni să o vadă,
E scârbită lumea astăzi
Şi, cu scârbă, strigă-n stradă!

Iar cei mari, fruntaşii ţării,
În aceste clipe grele,
În loc să-şi respecte rangul,
Stau ascunsi dupa perdele.

Mâine vor ieşi în faţă
Cu frumoase declaraţii,
Încercând să-i intre lumii
Ca şi pân-acum, în graţii,

Precizând că huliganii
Sunt motivu-acestui rău,
Ignorând o-ntreagă ţară
Care cere dreptul său.

Pentru mulţi, puterea-i scopul,
Nu există sentimente!
Nu contează muritorii
Ce n-au bani de tratamente,

Nu contează nici copiii
Care pleacă de acasă,
Nu contează nici părinţii
Care n-au nimic pe masă,

Nu contează câţi muriră,
Nici câţi vor muri la anul…
Ci contează doar puterea
Ce, prin bir, le-aduce banul!

Octavian Petrescu
- 16/01/2012

Radu Adrian Gelu - Vino… deşi e vis…

Mi-am rostit gândul în mine,
să-ţi trimit, iar a visului vrajă,
ca dorul meu a îţi sta strajă,
un limpede râu, să-ţi suspine…

Încurcat în pleată, el vântul,
cu fine degete, subţiri chiar,
îmi aduce mângâierea-n dar
de departe, dulce frământul…

Întind o mână de-ntâmpinare
şi doar timpul, vine spre mine,
singur, zborul gândului la tine
face curse tainice fără încetare…

Tu din zboru-ţi, vino spre mine,
în aşteptare, prins-am rădăcini,
ca pinul stingher, sub colţi alpini
cu frunze tremurânde şi puţine…

Între cer și pământ copac stând,
cerul, vârful pare că mi-l îndoaie
spre izvorul alb, lacrimimă ploaie,
ce udă-nrădăcinarea, aşteptând…

Rădăcina e înlănţuită-n aprig dor,
verde iubire a-mi fi visul împlinit,
în blues sau vals, freamăt infinit,
înlănţuiţi a fi, şi-n mileniul viitor…

Ca Dalila tu mă-nconjoară, liană
mlădie, fii a copacu-mi zâmbet,
iederă şi pin, visător cuplu veget,
veşnicia iubirii, a naturii coloană…

Valsu-ţi drag , blues-ul meu tandru,
curată nebunie-n dans, pas cu pas,
înlănţuiţi, vor ţine ritmul iubirii glas,
fericire, în a vieţii tainic meandru…

Lângă obrazu-mi fierbinte, iederă tu
culcă obrazu-ţi cu zâmbet susurând,
răcoreşte pieptu-mi cu sânii cântând,
bucurând inima ce-n dor , tot se zbătu…

Vino iubito, orchestra visului ne cântă,
cu rochiţa-ţi cea verde fii zână balerină,
în piruete trunchiu-nconjoară, şi-I alină,
găsindu-ţi popas cu sufletu-mi ambient…

Punând geană pe geană, am avut un vis,
în iubire, campion al curselor ratate,
purtând stigmatul cuştii cele abonate,
respir azi până la alt vis, a fi-n paradis…

Corina Nica - Te iubesc

Am căutat prin lume un strop de tinerețe.
Erai chiar lângă mine, tu, zâmbet liniștit.
Într-un sărut topit-am toți munții de tristețe
Din acea clipă numai pe tine te-am iubit.

Toți anii împreună au fost și sunt tezaur
Tu ești și-acum același, mai înțelept, mai bun
Eu sunt a ta pereche, cu doi micuți de aur
Îmi înțelegi dorințe-nainte să le spun.

Și te iubesc, într-una, de parcă n-avem vreme
De parcă trece viața mai iute decât vrem
Iar glasul meu te-așteaptă-nainte să te cheme
Să ne-mpletim iubirea, al fericirii ghem!

Zavoianu Vali - Piesă în două acte - actul I

Două personaje ne-mbrăcăm în "singur"
Şi jucăm în piesa scrisă pentru doi
C-un scenariu care pâlpâie nesigur
Când cortina vieţii cade peste noi.

Ne-agăţăm de vise strânse împreună
Lumânări aprinse pe un caldarâm
Unde prinzi o şoaptă să mi-o faci cunună
Să trăim iubirea pe un alt tărâm.

Prinde-mă în braţe peste continente
Să ieşim din scena oamenilor trişti
Să ne umplem golul azi cu sentimente
Să mă-mbrac în tine, pentru că exişti.

"A iubi" iubite, c-un sărut conjugă
Verbul până-n moarte cu fiinţa mea
Înălţa-voi astăzi către ceruri rugă
Să scriu eu scenariul şi să fiu a ta.

17.01.2012, Zavoianu Vali

Octavian Petrescu - Balada veteranului de razboi


- frânturi dintr-un interviu, războiul demnităţii -

Acum sunt un bătrân împătimit,
Un vers dintr-un final de epopee.
Atunci eram soldat desăvârşit
Ce conducea pe alţii prin tranşee.

Acum sunt prins de-o pensie săracă,
De boli ce nu au leac în sărăcie…
Atunci aveam în braţe lumea toată
Şi preţuiam frumoasa Românie.

Acum, dacă văd sângele din vene
Ţâşnind afară, frica mă străpunge.
Atunci mureau soldaţii lângă mine
Şi mă târam prin bălţile de sânge.

Acum abia îmi mai aduc aminte
De mama mea, de scumpă mama mea…
Atunci, dacă plângeam de disperare,
Mă lua în braţe şi mă mângâia.

Acum n-a mai rămas nimic din locul
Unde-am copilărit şi am iubit.
Atunci mă aştepta tata la poartă
Şi eu eram atât de fericit.

Acum mă doare trupul ce miroase
A săracie, lacrimi şi război.
Atunci a rezistat atâtor focuri
Şi căzături de groază în noroi.

Acum n-a mai rămas nimic din mine.
Sunt singur, eu cu vechea amintire.
Atunci eram cu scumpa mea mireasă…
Şi cine se gândea la despărţire?!

Atunci, deşi luptam, ştiam că lupt
Pentru o lume care nu mă vinde.
Acum bat pe la uşi să pot trăi,
Însă guvernul uşa nu-mi deschide…

(Octavian, 2010)

Irina Nedelciu - Lumi paralele

Stau la hotarul Lumii paralele
Nehotarata... pe care s-o aleg
Destram in minte ganduri efemere
Ce-au incurcat in ite , anul lui intreg

Ma intreb, pe care drum al vietii
Sa poposesc in anul ce-a venit
Sa m-amagesc, mergand pe valul cetii
Sa cred din nou, cel simt care-a pornit ?!

Sa intru in tunelul amagirii...
In care visele prind aripi printre nori
Acolo... unde Luna ma incanta
Cu mii de soapte si imi da fiori ?!

In lumea cu iluzii si regrete
In care zambetul triumfa cand si cand
Dar... unde lacrima mereu abunda
Intreg obrazul... inima... si gand ?!

Sa cred din nou... ca e iubire
Si-apoi sa ma trezesc plangand
Cand vorbele de despartire
Imi vor batea in geam... curgand ?!

Sau sa raman... in Lumea pribegiei
Doar eu cu mine... si nimic mai mult
Sa m-ostoiesc in faldul pustiirii
Cu nici un vis, nici soapta si nici cant...?!

duminică, 15 ianuarie 2012

Nutziyka Brindau - Dor de Eminescu

“Luceafar minunat al existentei mele ,
Hyperion , degraba si-n casa mea cobori ,
Caci esti lumina care din ceruri dintre stele
Ai ars in al meu suflet de mii si mii de ori .

Te chem slavite astru , in chip de pamantean
Pe langa plopii singuri sa nu eziti sa treci .
Iar daca-ai fost odata respins de la un geam ,
Al meu deschis e si poti o viata sa-ti petreci .

Te chem in luntrea mica ,sa vaslim
Pe lacul plin cu nuferi de la un mal la altul ,
Iar daca tu vreodata vei vrea sa poposim
Sub teiul vechi din codru , te-astept ca nimeni altul.

Sau vino draga “print”, cum te numea padurea,
Sa te privesc si-atat , ca-n visurile mele...
Stiu , locul tau de suflet si taina e natura ,
Hai sa-auzim spre seara cum canta pasarele .

Te chem fiindca esti unic si geniu intre genii
Caci ai lasat o-ntreaga avere omenirii ,
Iar noi te vom cinsti peste milenii
O , tu maret poet al nemuririi !! “ 

(semnat Zambarici)

A Whisper Away - Sunt

Am fost,
dar nu eram,
o linie frântă
separând un ieri,
pas pierdut de vreme,
si un azi,
cu tâmplă de mâine.

Am fost,
dar nu eram,
hotar de anotimp,
iarnă
cu suflet sfâșiat de primăvară
și toamnă nud,
pe țărm de gând văduvit de soare.

Am fost,
dar nu eram,
văzduh însetat,
amurg de ceață crescut
din ultimul ceas de apus
și noapte destrămată
de-un ”do” acut
din nedormită dimineață.

Dar... sunt.

Whisper~ ianuarie 2012