Octavian Petrescu - Balada veteranului de razboi

- frânturi dintr-un interviu, războiul demnităţii -

Acum sunt un bătrân împătimit,
Un vers dintr-un final de epopee.
Atunci eram soldat desăvârşit
Ce conducea pe alţii prin tranşee.

Acum sunt prins de-o pensie săracă,
De boli ce nu au leac în sărăcie…
Atunci aveam în braţe lumea toată
Şi preţuiam frumoasa Românie.

Acum, dacă văd sângele din vene
Ţâşnind afară, frica mă străpunge.
Atunci mureau soldaţii lângă mine
Şi mă târam prin bălţile de sânge.

Acum abia îmi mai aduc aminte
De mama mea, de scumpă mama mea…
Atunci, dacă plângeam de disperare,
Mă lua în braţe şi mă mângâia.

Acum n-a mai rămas nimic din locul
Unde-am copilărit şi am iubit.
Atunci mă aştepta tata la poartă
Şi eu eram atât de fericit.

Acum mă doare trupul ce miroase
A săracie, lacrimi şi război.
Atunci a rezistat atâtor focuri
Şi căzături de groază în noroi.

Acum n-a mai rămas nimic din mine.
Sunt singur, eu cu vechea amintire.
Atunci eram cu scumpa mea mireasă…
Şi cine se gândea la despărţire?!

Atunci, deşi luptam, ştiam că lupt
Pentru o lume care nu mă vinde.
Acum bat pe la uşi să pot trăi,
Însă guvernul uşa nu-mi deschide…

(Octavian, 2010)

Irina Nedelciu - Lumi paralele

Stau la hotarul Lumii paralele
Nehotarata... pe care s-o aleg
Destram in minte ganduri efemere
Ce-au incurcat in ite , anul lui intreg

Ma intreb, pe care drum al vietii
Sa poposesc in anul ce-a venit
Sa m-amagesc, mergand pe valul cetii
Sa cred din nou, cel simt care-a pornit ?!

Sa intru in tunelul amagirii...
In care visele prind aripi printre nori
Acolo... unde Luna ma incanta
Cu mii de soapte si imi da fiori ?!

In lumea cu iluzii si regrete
In care zambetul triumfa cand si cand
Dar... unde lacrima mereu abunda
Intreg obrazul... inima... si gand ?!

Sa cred din nou... ca e iubire
Si-apoi sa ma trezesc plangand
Cand vorbele de despartire
Imi vor batea in geam... curgand ?!

Sau sa raman... in Lumea pribegiei
Doar eu cu mine... si nimic mai mult
Sa m-ostoiesc in faldul pustiirii
Cu nici un vis, nici soapta si nici cant...?!

Nutziyka Brindau - Dor de Eminescu

“Luceafar minunat al existentei mele ,
Hyperion , degraba si-n casa mea cobori ,
Caci esti lumina care din ceruri dintre stele
Ai ars in al meu suflet de mii si mii de ori .

Te chem slavite astru , in chip de pamantean
Pe langa plopii singuri sa nu eziti sa treci .
Iar daca-ai fost odata respins de la un geam ,
Al meu deschis e si poti o viata sa-ti petreci .

Te chem in luntrea mica ,sa vaslim
Pe lacul plin cu nuferi de la un mal la altul ,
Iar daca tu vreodata vei vrea sa poposim
Sub teiul vechi din codru , te-astept ca nimeni altul.

Sau vino draga “print”, cum te numea padurea,
Sa te privesc si-atat , ca-n visurile mele...
Stiu , locul tau de suflet si taina e natura ,
Hai sa-auzim spre seara cum canta pasarele .

Te chem fiindca esti unic si geniu intre genii
Caci ai lasat o-ntreaga avere omenirii ,
Iar noi te vom cinsti peste milenii
O , tu maret poet al nemuririi !! “ 

(semnat Zambarici)

A Whisper Away - Sunt

Am fost,
dar nu eram,
o linie frântă
separând un ieri,
pas pierdut de vreme,
si un azi,
cu tâmplă de mâine.

Am fost,
dar nu eram,
hotar de anotimp,
iarnă
cu suflet sfâșiat de primăvară
și toamnă nud,
pe țărm de gând văduvit de soare.

Am fost,
dar nu eram,
văzduh însetat,
amurg de ceață crescut
din ultimul ceas de apus
și noapte destrămată
de-un ”do” acut
din nedormită dimineață.

Dar... sunt.

Whisper~ ianuarie 2012

Octavian Petrescu - Eminescu

Infinită-i poezia,
Milioane sunt de “escu”,
Însă nimeni,
Niciodată,
Nu va fi ca Eminescu!

Vrând cu versul să salveze
Adevărul otrăvit,
Nu uitaţi că pentru ţară
Eminescu a murit.

Aruncat într-o celulă,
Cu o nobilă hoţie,
Cum că dragostea de ţară
S-ar traduce-n nebunie,

Între zidurile grele,
Ce îi distrugeau fiinţa,
Injectat cu fericire
Să-i stârpească suferinţa…

Şi-a murit! Otrava lumii
A lovit înverşunată
În luceafărul iubirii
Însă, de această dată.

Nu uitaţi, în poezie,
Milioane sunt de “escu”,
Însă nimeni,
Niciodată,
Nu va fi ca Eminescu!

(Octavian, 2010)

A Whisper Away - Rai

În raiul tău
mă nasc și
mă vindec.
În brațele tale
îmi râd mereu
începuturi cu noi
când mă săruți
cu infinitul verde
născut din ochii tăi.

Whisper~ ian.2012

Zavoianu Vali - Printre randuri

Imprastie-ma-n litere nescrise
Si-aduna-ma in calimara ta
Sa ma mai scrii pe razele de stea
La ceas de dor cand bat in tampla vise.

Si mangaie-ma-n fraze lucitoare
Cu palme calde cuprinzand condei
Rescrie-mi toata dragostea de vrei
Si-mbraca-mi efemerul in candoare.

In pagini stralucinde sa ma-nchida
Un dor de mine strans de-atata timp
Sa-ti fiu poemul unui anotimp
Si cheie inimii sa se deschida.

11.01.2012, Zavoianu Vali

Zavoianu Vali - Despre timp

Paseste timpul aspru, rasuna pasii grei
Si-n haul lui albastru aduna anii mei.

Tu, timp ce-ti porti armura peste mereu alt cer
Ti-e iute umblatura prin clipe care pier.

Te-as inrobi o vreme sa fii al meu supus
Sa n-am de ce ma teme ca viata mi s-a dus.

Dar nu te pot atinge si crud tu sfarami ceasul
Bataia lui se stinge, taceri ii umplu glasul.

Iar cea-nrobita tie, sunt eu, viata toata
Tu spulberi "vesnicie" si spulberi "niciodata".

Si-mi iau in brate soarta, framant din vise-o paine
S-o dau tribut la poarta ce duce catre maine.

12.01.2012, Zavoianu Vali

Mara Gabriela - Vara iubirii

Pe urma pasilor te caut
Pe-acelasi drum, care mai ieri
Ne-mpreuna in zori cu valuri
De sarutari stinghere-n veri.

Pe-acelasi drum pasesc din nou,
Dar azi....pustiu-l inconjoara.
E frig si-i iarna acum, aici
S-a dus...iubita noastra vara.

Un alt sarut, si-o alta viata
Ne-asteapta-n prag de iarna...scrum,
Dar eu ma tem...n-o sa fac fata,
Caci vara ta...o vreau si-acum.

Mi-e greu sa-ti spun...chiar nu-i usor
Iubirii sclav sa i te faci...
Insa, decat sa-nghet in ierni,
Mai bine ard...la tine-n brat`.

Petre Violetta - Tu-anotimp nebun

Eu simt părerea de iubire-ntre petale,
Când mă aduni, parfum în ceas de seară,
Atunci aştept din tine să răsară,
Nectarul adormirilor astrale...

Să mă ascunzi în palma ta de nori,
Sub aripile tale de lumină,
Striveşte-mi lunecarea înspre vină
Păcatul răstigneşe-l în culori!

Citeşte-mă din nou, în mii de semne
Răstălmăcind mesaje iluzorii
Uitate, ieri, pe-o umbră-ntre fotolii
În clipele tăcute şi nedemne.

Eu simt părerea de rotundă amăgire
Când te petreci sub false armonii;
Un anotimp nebun aş vrea să-mi fii
La nunta nemuririi...fără mire...