vineri, 9 decembrie 2011

Phoenix - Nunta

Alexandra Manea

Neata, dragilor! Am o piesa super faina pentru voi in dimineata asta! :) Sunteti de acord sa o adaugam in recomandarile muzicale de pe blog? :)



Petre Violetta - Să-ţi fiu doar rugăciune

Mă uit acum în urmă şi stele stau să strige
De prin unghere stinse unde mai plâng quasari,
Au mai rămas doar umbre şi urma ta mă frige
Aşa uitată-n mine...şi tu uitări presari...

Genunchii mi-s albaştri de-atâtea mări şi cer
Pe care m-am târât să-ţi fiu doar rugăciune,
Aveam sărutul taină şi ne-ntinat reper
Iar tu aveai un singur şi simplu''da'' a-mi spune...

Mă uit acum în urmă şi toamne se destramă
Cu poalele spălându-mi deschise răni amare,
Mă învelesc tomnatic cu galbena năframă
Scâncind a primăveri şi-a iarbă pe cărare...

Şi-mi plâng în braţe zorii ce-au părăsit firesc,
În clipa-n care miri ne-am cununat în umbre,
Alcovul plin de stele pictat în arabesc
Unde-am pierdut seninu-n explozii de penumbre...

Doar întrebări mai umblă bezmetice prin mine
Împleticindu-şi paşii în labirintul rece;
Pe unde umbli astăzi, de ce-ai fugit de tine?
O întrebare vine, o alta se petrece...

joi, 8 decembrie 2011

Ene Adrian Daniel - Icoana

O biserică măreaţă
Se află în satul meu.
O icoană îi dă viaţă
Seamănă cu chipul tău.

Eu, un om fără credinţă
Aud zvon, e cu putinţă?
Că ea face doar minuni
Lecuieşte pe nebuni.

Ce să fac? Să merg la ea?
Să îi zic durerea mea?
Cu lacrimi în ochi să-i spun
Că te vreau ca un nebun?

Clopotul bate în dungă
Necredinţa îmi alungă.
Dangătul pace-mi aduce,
Cad în genunchi, îmi fac cruce.

Păşesc sfios spre altar
În mână c-o lumânare.
Şi-n al vieţii nou hotar
Chip de înger îmi apare.

Eşti chiar tu, a mea iubită!
Doamne, ce mult te iubesc!
Eşti pură, neprihănită
-Mulţumesc soartă! şoptesc...

Sus, icoana cea frumoasă
Făcătoare de minuni,
Ne priveşte luminoasă
Iar a lecuit nebuni!

Octavian Petrescu - Scrisoare


(către un prieten drag, aflat în spital)
Fie ca fiecare LIKE din partea dumneavoastră să reprezinte o lumânare aprinsă pentru însănătoşirea lui. Dumnezeu să îl ajute!

Că s-a schimbat ceva-ntre noi,
Că tu te duci tot mai departe,
Şi că te vrem ‘napoi, îţi scriu
Aceste rânduri disperate.

Nu ştiu ce să mai cred acum,
Tot timpul zici că te simţi bine,
Însă eu văd că e ceva
Care se zdruncină în tine.

Şi mult mai rău e că te-ascunzi,
Te-ndepărtezi de-aceia care
Te vor aproape şi în gând
Se zbat de patimile tale.

Te mai sunăm din când în când
Să te-ntrebăm cum îţi mai este,
Însă de n-am suna, nu am
Primi din partea ta vreo veste.

Ce tristă-i viaţa pe pământ
Fără iubire şi cuvinte!
Am auzit că ai slăbit,
Nu mai mănânci ca înainte,

Am auzit că te închizi
Într-o neînţeleasă teamă
De lucruri seci, fără vreun rost,
Dar care te afundă-n iarnă…

Iar timpul trece ca un vis.
Cu el, şi lumea asta moare…
Şi va veni o vreme când
Va fi târziu de-o-mbrăţişare.

(Octavian, 2011)

Radu Adrian Gelu - O melodie ce doare...

Ştiu, știu că doare
când aud o melodie,
ce-mi amintește de tine...
A fost menit să fie
în inima, în mintea mea,
aceeași dulce simfonie...
Doar tu-mi aduci lira,
împletită-n fire de iubire,
ești muză a versului trăire...
Pe piedestalul gândului,
ideal, îmi ești tu îngerul
cu iubirea-mi sub aripioară...
Dar îngeri-s între aștri,
cine oare poate să-i sărute,
sunt iluzii-n pulbere de stele...
Te-aş iubi chiar pe lună,
să-ţi văd mai bine astru,
când-n lume, ninge albastru...
Înger cu buzele fierbinți,
în visu-mi mister, mă alinți
dar, curcubeul e doar culori...
Smuls-ai aripioara visului,
ca înger ce-ți dărui, tristă
a fi, cu candela iubirii stinse...
Aud aceeași melodie,
și iar îngerii mă fac a plânge,
că la iubirea-ți nu pot ajunge...

Nicu Vladimir - Drum de rouă - [HD]





Gabi Paizs
Nicu Vladimir - DRUM DE ROUA

Lasa, Doamne, soare-n umbre
Prea-s multe frumoase slute
Roata scuipa clipe strambe
Curg pe zare stoluri ciunte
Colti de fum se-nvart in pleoape
Vizuini isi poarta-n toate

Lasa, Doamne, vant pe cloaca
Vant inalt ridica-n poarta
Pasi subtiri invart noroaie
Soapte scad prin musuroaie
Cartitele-si scurma dambul
Diminetile-si ling plumbul

Taie, Doamne, drum de roua
Pe fantani cenusa ploua
Zorii afla gropi in cale
Lupi flamanzi se-atin pe zare
Vulpile pe culme latra
Mieii tunsi imping la roata.

miercuri, 7 decembrie 2011

Zavoianu Vali - Unui poet..

Atata dor ce-ai adunat
Se mistuie in dulci cuvinte
Se arde-n aripi care bat
Tacerea dinaintea celor sfinte.
Atata dor ce tii imbratisat
Si cat razbate-n scrierile tale
Se-asterne peste umbra de pacat
Ce-o pasesti trist si cu talpile goale.
Atata dor ce simti si-ngaduiesti
Sa intre prin toti porii pielii tale
Exista pentru ca iubesti
Flamand de vise cu talpile goale.

de Zavoianu Vali la 2 octombrie 2011 la 02:12

Ispas Florin - Roxana..


-De ce vrei tu sa ma scoti acum in oras Roxana?
Mangaie parul blond carliontat al fetei si o saruta usor pe buze.
-Parca ai fulgi in loc de buze.
-Si ale tale parca sunt de zapada. De aia m-am indragostit de tine.
-Doar din cauza buzelor?
-Si a ochilor ca cerul.Parca ma vad in ei cand eram copil..
-Fugi de aici! ma vrajesti!
-Serios!
-De sa nu stam aici, te tin in brate, facem dragoste...
-Ii dam dragostei o pauza, pana la noapte. Vreau sa ma plimb putin pana la verisoara mea la caminul studentesc.Nu am mai vazut-o de ceva vreme.
-Dar dragoste , studentii au fost trimisi acasa. Caminul e gol.
-S-a mutat in gazda , trebuie sa mergem sa o vedem!
-Tu vezi ce e afara?
-Recunoaste ca ti-e frica!
-Mi-e frica. Recunosc! Aseara au murit oameni in oras. Nu vreau sa mori.Cum as putea trai fara tine?
-Nu se moare din atat. Hai sa mergem!Si apoi crezi ca as mai putea tine capul sus printre colege daca stau ascunsa?
Fata supla cu mijlocul ca spicul de grau sari vioaie din pat si se repezi la pufoaica atarnata in cui.
-Hai Andrei! Iasa soarele din nori.Salut soare! Te iubesc viata! Lasa frica si hai sa colindam orasul!
Fara chef Andrei se imbraca si porni pe strada alaturi de fata care continua sa cante si sa danseze.Se oprira la Opera pe trepte nu departe de trupele armatei care priveau absente la vanzoleala oamenilor. Un lent major striga printre dinti:
-Plecati acasa! De ce ma obligati sa va omor?
-Ati omorat copii ieri! Criminalilor! Voi sa plecati acasa!
Vuietul se amplifica si lumea se aduna tot mai multa pe trepte strigand in cor '' fara violenta'', libertate si lozinci impotriva conducerii.Undeva in dreapta se vedeau blindatele armatei aliniate si o femeie in varsta se ruga de militari:
-Mai copii! Mai copii, nu va omorati fratii! Vin sarbatorile si nu e bine sa curga sange! Aveti si voi frati!
Militarii se regrupara si lent majorul intra in mijlocul lor ridicand din umeri.Pe trepte se canta Desteapta-te Romane! iar steagul gaurit flutura pe deasupra tuturor.Ca la un semnal se auzira pocnete si cel cu steagul cazu printre randuri scapand tricolorul. Se intetira strigatele iar cativa copii fugira care incotro strigand, urland.Pe trepte mai erau intinse 6 persoane si o masina de salvare ridica trupurile. La coltul catedralei grupul se forma din nou si un baiat se ridica deasupra ca sa vada mai bine. Fu lovit direct in cap si se prabusi cu un icnet.Cei mai curajosi facura paravan in jurul ranitului dorind sa-l protejeze.
-Roxana hai sa plecam de aici!
-Sa plec de aici? Si sa ma ascund ? Si sa stau sub pat?
Se apleca langa baiatul lovit si ii puse mana la gat.
-Sa ma ajute cineva!
Patru baieti il ridicara pe cel impuscat iar un preot deschise usa catedralei.Momentul cand fu pus jos din capul lui se scurse o cantitate mare de sange.Pe pardoseala se forma o baltoaca rosie .
-Sa chemam o ambulanta!
-Parinte ieri ati lasat copii sa moara pe trepte! Va bate Dumnezeu!
Pe data de 17 cativa copii, tineri isi cautau refugiul in catedrala ca sa scape de carnagiu dar cineva le inchisese poarta lasandu-i sa moara cersind izbavire, cerand salvare.
Parintele ridica din umeri si isi feri privirea. Se uita la ranit si zise:
-Doar Dumnezeu il mai salveaza! E mort.
-Hai Roxana! Trebuie sa plecam!
Iesira prin ploaia de gloante , pe trepte zaceau tineri iar fumul invaluia ca un giulgiu cu miros de praf de pusca.Nu departe de catedrala militia facea arestari cu duiumul ba chiar in dreapta o femeie impusca in cap pe cei care-i prindea.Iadul era pe Pamant iar raiul devenise rosu, rosu ca sangele.
O apuca de mana si fugira prin parcul din imediata apropiere a catedralei. Un baiat imbracat intr-o haina albastra se taraia bolborosind niste cuvinte in timp ce lasa in urma lui o dara de sange.
-Dumnezeule mare!!!!!
-Unde ma tragi asa de mana? Ai innebunit de frica? Nu vezi tancurile? Te-a orbit lasitateaaa!!!
Se rupse de el si porni sa alerge in directia opusa impreuna cu un grup la fel de speriat.Andrei veni foarte repede si fu inghitit de grup tocmai cand intrau pe podul de peste Bega.Cei din fata isi stransera mainile caci la 50 de metri aveau scutieri.
-Suntem prinsi in capcana! striga cineva care o rupse la fuga bezmetic.
-Mergem catre ei! Sa le aratam ca nu ne este frica!
In mijlocul grupului, mama , tata si o fetita cu parul negru.Secunda urmatoare primul rand cazu iar tipetele si vaietele se intetira.Cei din spate venira gramada peste primii si Andrei aproape fu calcat in picioare. Ridica doar capul si apuca sa vada cum fetita statea langa mama ei cazuta cu fata in sus.Isi facu loc cu greu si o lua de jos spunandu-i:
-Trebuie sa traiesti! Trabuie sa traiesti si sa povestesti!Mama ta doarme.Tu trebuie sa traiesti!
Batura in retragere lasand in urma o gramada de oameni morti sau raniti.
-Esti bine Roxana? Esti bine?
Se uita la fata ei ravasita si realiza ca pierdu-se fetita.
-Sunt bine. Dumezeule! Ne omoara ca pe caini!Criminalii!
-Nu avem timp de lamentari! Au pornit catre noi!
Intr-adevar plutonul de scutieri pornise catre cei ramasi in viata facand arestari masive.
-Fugi! Fugi cat de tin picioarele! Fugi!
Peste tot se auzeau sirenele masinilor de salvare iar intunericul se lasa crud ca o prevestire.In dreptul Podului Decebal lumea statea adunata ca la circ si fata se strecura intre ei.
-Din dreapta nu se vede nimic. Am auzi motoare daca ar fi acolo. Sunt sigura.Daca stam uniti nu ne pot dobori.
-Roxana, presimt ca o sa iasa urat, hai acasa!
-Pleaca acasa! M-am saturat sa ma tragi dupa tine! Pleaca!
Vedeai oameni de toate varstele ,bunici cu copii, muncitori dar foarte putini studenti.Se aprinsera lumanari iar cineva rosti Tatal Nostru.Curand grupul deveni masiv si toti rosteau rugaminti tinandu-se de maini ba chiar ingenunchiara pe asfalt.De pe celelalte strazi veneau oameni care povesteau ce se intampla in oras:
-Mor cu gramada in Calea Lipovei, trec cu tancurile peste ei dar nimeni nu renunta. Am auzit ca au tras si din masinile de salvare. Sunt sute de morti acolo.
-Si in piata 700 au omorat oameni! Canaliile! Umbla vorba ca ea vrea sa ne bombardeze.

La ora 18 grupul se incolona spre Calea Girocului iar din intuneric gloantele ii lovira in plin. Cei care reuseau sa scape ajungeau fie in duba fie sub senile.
-Nu vreau sa mori aici!
Fata se arcui pe spate si cazu moale in bratele lui Andrei.
-Roxana? Roxana? Roxana nu e o gluma!Nu e o gluma auzi?
Se uita la chipul ei si-i mangaie fata cerand indurare.Lumea alerga disperata iar din loc in loc se prabusea cate unul la marginea trotuarului. Fugi ca un nebun si se puse in fata unei dacii rosii:
-Te rog! logodnica mea e ranita!
-Sa nu-mi patati husele! Va pun sa platiti!
-Condu! Condu lua-te-ar dracu cu husele tale!

Masina gonea pe strada plina de fum, oameni loviti, in urletele salvarilor si a masinilor de militie.Un razboi la scara mai mica sau un film prost cu mult sange.
Holul judeteanului gemea de oameni care se gaseau intinsi pe culoare asteptand izbavirea.Doctorul Murgan se ivi din sala de operatie plin de sange:
-Ce dracu? Sunt o gramada facuti ciur! Nici n-am ce carpi din ei.Mai umbla si niste tipi dubiosi pe aici.
-Domnule doctor? Logodnica mea..
Doctorul se uita cu mila la corpul intins pe targa:
-Cata pierdere. Du-te acasa tinere! Nu mai am ce face pt ea.Las-o aici si du-te acasa! Sunteti casatoriti?
-Urma sa ne casatorim.
Doctorul dadu din cap a resemnare si il conduse pana la lift.
-Fii tare!.Poate Dumnezeu a vrut asa. Fi! tare!
Ajunse acasa tarziu si cazu langa ursuletul de plus cumparat pe sub mana, cu lacrimile curgand siroaie.
-Mama Ioana? A murit Roxana.A murit Roxana...
Urma apoi un moment in care sparse aproape toate farfuriile din bucatarie si se taie in cioburi.Fara haina pleca de nebun pe strada cautand moartea ca pe o izbavire.Spre dimineata fu arestat in dreptul Caii Aradului in timp ce incerca sa duca un tanar lovit la o masina de salvare.
Lua o mama de bataie apoi cineva-l arunca intr-o celula in care se gaseau inca 15 oameni. Murdari, loviti, speriati, plini de sange.
-Bine ai venit! Cum e afara?
-Rau. Mor oameni nevinovati.Trag aia ca la nunta.
-Macar daca am prinde ziua libertatii...
-O prindem.Daca incepe capitala iesim pe poarta, daca nu iesim catre zidul de executie.

Dupa 6zile..Acasa.
-Am fost azi dimineata la spital dar nu am putut vorbi cu nimeni.Habar n-au ce s-a intamplat cu ea.Ma duc pe la politie.
Orasul era schimbat iar in centru tinerii dansau lambada fericiti.In punctele fierbinti puteai vedea cate o mama plangand ingenunchiata pe asfalt cerand un adevar care nu avea sa mai vina.Fete cu varste de pana la 25 de ani imparteau ceaiuri soldatilor de pe TAB-uri.
-A plecat de acasa sa castige libertate. A primit gloante. Cine imi spune unde-l gasesc? A zis ca el nu poate sa se ascunda, ca trebuie sa lupte.Acu ce sprijin mai am eu la batranete?
La politie..
-Caut si eu o fata impuscata pe 18. Aveti o lista cu cei morti?
-Du-te ba dracu de aci! Ce ma doare pe mine de boarfa ta? Io am scos-o in strada? Putea sa stea putoarea acasa si gata!
-Nu tie rusine domnule?
-Cum sa-i fie rusine daca el ne-a anchetat in data de 17?
Era mereu cu bataia pe noi. Si vrei sa-i fie rusine?
Din nou la spitalul judetean.
O asistenta il trase intr-un vestiar:
-Nu o mai cautati. Au luat-o in noaptea de 18 si au dus-o la Bucuresti. In plus, toti care veneau erau triati si nu mai intrau in operatie. Cred ca-i omorau jos la morga. Toate fisele medicale au fost distruse , ca sa nu ramana nimic!.
-Si doctorii care i-au operat?
-Le e frica sa vorbeasca.Nici eu n-ar trebui dar mi-e mila de dvs ca va vad tanar .Ce sa zic?
Parasi spitalul si se plimba cu tramvaiul vreme de jumate de ora. Nu-i venea sa mearga acasa. Nu avea la ce si la cine sa mearga acasa.Auzi in tramvai vorbind doua batrane ca s-a descoperit o groapa comuna la marginea orasului.Isi zise ca macar o inmormantare sa-i faca daca in viata nu era.Macar atat.
Un excavator sapa de zor si lumea se invartea iritata in jurul lui certandu-l pe muncitor.Intr-adevar cativa descoperira ceva dar era prea putin.
-Mergem la Bucuresti , la crematoriu Cenusa, acolo sunt copii nostri!
Se departa de lume si isi lipi capul de zidul unei case ca sa se racoreasca putin.Pana la urma se hotara.
Trebuie sa plec de aici din tara! Cat mai repede posibil!

Text scris in 2002, sa scuzati lipsa diacriticelor si a grabei..

Zavoianu Vali - Dorinta

Simt cum ma desfac in soapte
Si ma tulbur, asta noapte
Ma simt pian, nai si vioara
Si-mi cant visul prima oara....

Tu vibrezi pe corzi in mine
Si mi-e dor si imi e bine
Si ma chemi cu-a tale brate
Sa-ti fiu blanda dimineata,

Sa-ti fiu dulce plinatate
Sa uiti de singuratate
Tampla sa-ti sarut, senina
Sa-ti fiu zambet si lumina.

septembrie 2011, Zavoianu Vali

Lucian Dumbrava - Dans de sanctuar

Sub ziua-n care toate se destramă,
Sub un tumult al crudelor concluzii,
Îţi mai rămâne-atât, de bună seamă,
Un dans al celor fără de refugii.
Îţi cauţi scena, drumul şi lumina
În rătăciri de suflet pătimaş,
Neîncetând să sorbi cu sete vina
De-a fi săgeată şi destin şi-arcaş.
E umbra vremii-n fiecare parte
A fiecărei părţi din ce suntem
Şi-un orologiu trist ne mai desparte
De dansu-n care, rând-pe-rând, cădem.
Se-ntâmplă multe-ntoarceri înapoi
Şi multe se consumă într-un dans,
Ca-ntr-o-ntâlnire-a cerului cu noi,
Când sufletul îşi caută balans.
Mişcări în pas cu vremea care-a fost,
Mai pun adaos viselor, în şoapte.
Simţind aşa, tăcut, din rost-în-rost,
Te-ntorci, mereu, la dansul tău de noapte.
Şi struna viorii încă mai respiră,
Mai poate oferi un ultim sorb
Din mult prea-încercata noastră vină,
Când îngerul de seară era orb.
Nu e nici mult şi nici puţin nu este
Să dai, din suflet, credit în avans.
Când toate se ter...


Dans De Sanctuar
Editat de BodyExprim
Durată: ‎3:21