dostoievski de Bogdan Dumbraveanu

nu mă citi dacă nu ai 
murit odată,

ori dacă nu ai omorât
omorându-te,

despre naștere ce să spun
nimeni dintre noi nu-i vinovat,
nimeni dintre noi nu are merit

suntem bucăți de pâine din Pâinea
cea Mare

cand lacrimile vor naște
pe luciul buzelor
bucuria

îți va aminti ce gust are vinul,
ce fără de rost e vina

Bunavestire de Bogdan Dumbraveanu

vine o vreme când trebuie să
aflăm că e mai bine 
să nu fim disperati 

dacă pietrele
nu se transformă în pâini,
dacă mâinile
nu ni se fac aripi de înger,
dacă lumea
nu ni se supune,

mai bine să ne bucure
zborul păsării
fără grija zilei de mâine
ce nu va îngheța
ori nu va flămânzi
în noi

va naște în taină dorul,
libertatea omului
a cărui cruce
e zâmbet și pereche de aripi

TE-ASTEPT MEREU... de Ion Ene Meteleu

Seara de seara
Te-astept sa vii,
Sa-mi umpli viata
Si zilele pustii.
Banca din parc,
Parc-a putrezit,
De dorul tau,
Nici teiul n-a-nflorit.
Arid e parcul,
De cand nu ne-am iubit !

Plin de sperante,
Mereu te-astept,
Sa-mi alini dorul,
Sa-mi stingi focul din piept.
Plang si te strig,
Sa revii din nou,
Dar tu n-auzi,
Al dragostei ecou;
Ce trista-i casa,
Fara surasul tau !

Am strans in suflet,
Lacrimi si chin,
Vreau iar s-adulmec,
Parfumul tau de crin.
Si-am sa-ti promit,
Chiar si viata mea,
Doar tu sa simti
Ca mine dragostea,
S-alungi mahnirea,
Ce-mi frige inima...

AMURG de Ion Ene Meteleu

Grea e linistea noptii,
Cand pe nimeni nu ai
Si-ti blestemi ursita sortii
Si pe ganduri tot stai.
Trist,iti aduci aminte,
De iubiri din trecut,
Si ai vrea iar sa-ti alinte
Sufletul abatut.
Doar melancolii
Si clipe de regret,
Cat vei mai trai
Simti doar un gol in piept.

Stii ca viata-i doar una,
Si-ai mai vrea s-o traiesti,
Sa infrunti mereu furtuna
Pentru tot ce iubesti,
Fiindca timpul nu iarta
Si batrani,toti vom fi
Si nu vei sti niciodata,
Cand si cum vei pieri.
Singur,parasit,
De copii si nepoti,
Vremea-ti va veni
Sa bati in cer la porti.

Sa n-ai teama de moarte,
Caci perfida cum e
Te va cufunda in noapte,
Ascunzand zilele.
Numai sufletul zboara,
Trupul e doar pamant,
Si-n pamant el se coboara,
Rasarind un mormant.
Si vremea de-apoi,
Toti o vom astepta,
Poate vom fi noi ,
In trupul altcuiva...

Mâine de Veronica Simona Mereuta

omul se schimbă
într-o zi de luni
când amintirile au să te caute
aşa, ca o bunăvestire a ce va urma,
cum visul te ajunge întotdeauna
când ai vrea mai mult
să spui niciodată

atunci vorbeşti
fără un înţeles premeditat
ora ta de singurătate se încheie
în punct alunecat peste virgula speranţei
că soarele răsare de ziua ta
şi iubirea pică la fix
cât să-ţi spună
cine eşti

VeSMe

port doliu de Renate Müller

în mine-i stare de durere
totul e în negru învelit
şi-n casă ţin obloanele lăsate

mă chinuie lumina la vedere
în mâini ţin capul sprijinit
eu tac cu lacrimi nevărsate :

şi nu gândesc nimic

HD 24.03.2013 RM

DRUMUL PÂNĂ LA TINE de Ioana Burghel

E așa departe pân la tine,
Că se rătăcește chiar și gândul,
Mă dezbracă noaptea în suspineȘi de jale plânge tot pământul.

La țărmul vieții nu e niciun port,
Pescărușii caută catargul,
O corabie cu un cap de mort
Despică apele și înaltul.

Se ascund potecile în neguri,
E lumină dincolo de ceață,
- Inimă aș vrea să nu mai tremuri
Când aștepți o altă dimineață.

Dacă... de Alexandra Manea

Dacă aş fi umbră, m-aş întinde alene sub pasul tău, ca să fiu una cu potecile pe care rătăceşte privirea ta. 
Dacă aş fi o pală de vânt, aş mângâia tâmpla ta stângă, ca să respir parfumul îngândurărilor tale.
Dacă aş fi ram visând că-s înger, te-aş proteja cu aripile-mi crescute din sideful florilor de cireş, ca să-ţi aflu mereu desenat pe chip zâmbetul plin de lumină.
Dacă aş fi negura nopţii, m-aş ascunde în pupila ta, ca să fiu sigură că numai tu vei şti unde să mă găseşti.
Dacă aş fi valul mării, te-aş îmbrăţişa în fiece dimineaţă, ca să spăl păcatele nopţilor în care m-am pierdut în tine.
Dacă aş fi prima şoaptă a răsăritului, aş săruta aburul respiraţiei tale, ca să măsor clipele visărilor în care pulsăm amândoi în bătaia aceleiaşi inimi.
Dacă aş fi ploaie, aş hrăni cu apă vie amintirile iubirii noastre trăite cu nesaţ în orice viaţă trecută, prezentă sau viitoare, ca nu cumva să se piardă în uitare.
Dacă aş fi iubire, m-aş strecura în abisul sufletului tău, ca să nu mă mai pot elibera de acolo niciodată...

CAM – 24.03.2013

Mă doare fiecare oră de Ovidiu Oana-pârâu

Mă doare fiecare oră!

Clepsidra lacomă îmi soarbe

Trecut şi mâine prinse-n horă,

Halucinante iele oarbe.

Şuvoi cerşind eliberarea

E răul care vrei să-l scuturi,

Zăgazul este neuitarea

Ca stropi răzleţi picând din ciuturi.

Dinspre nadiruri năruire

Vaginul clepsidrian tresare,

Siliciul, aspră dăruire,

La insolita penetrare.

comoara uitată de Renate Müller

sufletul mi-l acoperisem 
cu zdrenţe
ca pe-un copil sărman 
mi-l înveleam

îl ascundeam la nevoie

tu eşti unicul
ce s-a avântat fără teamă
în adâncurile mele sinistre

te plimbi prin mine
ca printr-un templu antic

întrezăreşti
razele diamantine
care radiază de puritate
prin grămada înaltă de petice

şi înţelegi

o clipă de rătăcire de Renate Müller

auzeam sunetul
solzilor de oţel
târâşul lamelor ascuţite 
foşneau sub podele
mă urmărea şerpuitoare
năluca imaginaţiei
cu ochi de viperă
printre crăpăturile
scândurilor de lemn
ştiam că nu poate
să mă ajungă
exista doar îngrădit
pericolul ce se numea:

tu ştii ?

Mi-a fost dor de Cătălin Codru

Mi-a fost dor de vocea ta...
Caldă care-mi spunea despre viaţă,
Povestea cum se nasc visele,
Ştia sa numere stelele fără sa le numere,
Ţinea minte toate lucrurile bune dintre noi...
Şi tu ai trimis un înger să-mi vorbească,
Acesta a trimis o mierlă.
Într-o dimineaţă ea mi-a vorbit cu vocea ta.
Au şi ele înaripatele legea lor cu ierarhii cu tot.
Înainte să-mi spună că începe să-mi fugă copilăria din ochi,
A oftat.
Am discutat aşa despre lumea mea,
Apoi despre lume în general şi...
Când să ne spunem păsurile.. nu m-a mai ascultat.
Avea şi alte “programări”...
Ştiu ca te-ai urcat la cer sa devii,
Una cu întregul... să fi parte din tot.
Dacă aş fi vrut un înger cu jumătate de normă,
Aş fi venit la Tine Cel care m-ai făcut...
Aşa ...ca tot omul,
Şi aş fi cerut ceva doar pentru mine, dar eu...
N-am vrut decât să-mi fie dor de vocea Ta.

Prima poezie de Elena Valeria Ciura

Oare cine, când şi unde
A ticluit primele versuri?
Sunt sigură că omul se rugaIar ruga dura cât seara ţinea
Ori , devreme, dimineaţa.

Când totul era aşezat,
Se putea sta cu puritatea la sfat!

Auzindu-l şi alţii, ce ciudat,
ce frumos sunau cuvintele în gura lui,
au început să inventeze şi muzica
şi aşa, se pare, că a apărut imnul şi oda!

Odată, pe cand se băteau
cavalerii lunii cu cei ai soarelui,
privighetoarea îşi încerca notele mai înalte,
un drumeţ, din altă parte
obosit şi chior de-un ochi
cu desagi plini cu cărţi
şi terfeloage de legi
a poposit la un castel
si a compus un rondel.

Un altul , atât de mult a îndrăgit poienile
si râurile noastre
că a rămas aicea , printre castre.

Şi-au mers şi dintre-ai noştri, mai departe
şi s-au întors cu altă carte-
cu genuri noi şi multe specii-
am început să concurăm cu grecii
şi cu romanii, ori cu alte naţii
venite pe aici cu banii
sau după bani,
pentru sărmanii de poeti
talentaţi,dar fara de talanţi
autoexilati pe stânci fără de viaţă
ori în tabun,furând câte-o mireasă!

Şi cum legenda spune
aici s-a rasturnat Cassiopeea,
peste neaoşele care, din care
ne privesc, uneori cu nerăbdare,
frumoasele muze,
susurând , printre cărnoasele buze.

Şi din primăvară până-n primăvară,
AICI se scrie, se dansează, se cântă
Şi se recită tot ce ajunge la stele
Smulgându-le lacrimi ori scăntei
Şuvoi pornind din cer in tei
Legându-ne fără curmei
De acest TEI ,fără de care
Am fi doar RĂTĂCIŢI în lumea mare...

Doresc… de Lacramioara Lacrima

Doresc, sa ma ascund acolo dupa un nor,
Sa nu cunosc durere si nici ce este dor…
Cand el va-ncepe a plange incet sau poate tare
Sa am curaj in mine, sa cred intr-o schimbare..
Doresc sa ma ascund dupa frumoasa luna
Ce seara sta pe cer si pare asa de buna…
Cand lumineaza, eu, in taina, sa privesc…
Pamantul, ape, munti…natura ce-o iubesc.
Doresc, sa ma ascund in apa marii albastre,
Sa freamat intr-o unda ce uimitor se zbate
Spre tarmul departat sa n-ajung in zadar
Placut sa ma-nfioare, sa rad mai des…nu rar
Doresc sa ma ascund, dar nu ma pot ascunde
Caci om sunt pe pamant si nu am cum, nici unde
O viata mi s-a dat…cere s-o pretuiesc…
Etern te voi iubi…esti tot ce imi doresc!

Doresc s-a alerg la tine, in brate sa ma tii,
Sa uiti clipele grele, sa-ncepi a ma iubi,
Privirea ta curata…caldura sa-mi trimita,
Atat imi e de frig, si doruri ma framanta
E dorul de acasa, de cel ce il iubesc
Mi-e dor de toti ai mei, sa-mi spui ca ma iubesti,
Doresc s-alung din drum orice amar de timp
Visand sa ne sadim iubire in rastimp
O vreme de-nceput cu soaptele-i dulcege
Ce-a fost cel mai frumos din nou ca sa ne lege
O dragoste cladita cu foc si pasiune
Iubitul meu frumos…esti tot ce am pe lume
Si lacrimi licaresc in ochisorii mei
Simtind acea magie, mister al dragostei,
Doresc ca orice clipa sa iti aduci aminte
Caci fara dragoste nimic nu-i ca-nainte…

SCRISOARE de Ion Ene Meteleu

Maicuta mea,
Bunica nu mai poate,e bolnava,
La scoala merg din ce in ce mai rar,
Mi-a zis ca intr-o zi va bea otrava
Si stau acasa,s-o opresc,macar.

Maicuta mea,
Un telefon macar as vrea sa-mi dai
Ca vreau sa mai aud iar glasul tau,
Ori numarul de-acasa nu-l mai ai ?!
As vrea sa stii ca fara tine-i greu.

Maicuta mea,
Sa stii ca tata nu mai sta cu noi,
S-a dus dup-o femeie,in alt sat,
A luat cu el caruta cu doi boi,
Si nici macar n-a spus unde-a plecat.

Maicuta mea,
Peretii casei stii ca sunt crapati,
As vrea sa-i zugravesc,dar nu am bani,
Caci toti ce ia-i trimis mi-au fost furati,
In drum spre casa,de niste golani.

Maicuta mea,
Te rog din suflet,vino inapoi,
Sa vezi gradina casei,ce-a-nflorit!
De ce-ai plecat,si ai uitat de noi ?
Ca eu,tot te iubesc,chiar de-ai gresit...

Maicuta mea,
Bunica nu se mai da jos din pat,
Auzul si -a pierdut aproape tot,
Eu fac mancare,spal,si fac curat,
Hai vino sa m-ajuti,ca nu mai pot !

Ioana te iubeste...te-am pupat...

Sufletul în carte de Cătălin Codru

Mi-am pus sufletu`-ntre file...
Şi ţi-am zis frumoasă doamnă,
Răsfoieşte-l între zile,
Eu mă scutur ca o toamnă...
N-am purtat pe chip vreo mască...
Şi nici meşă în gândire,
Dar în mine vai se cască...
Munţi întorşi... şi simt pieire.
Eu te rog serveşte-mi trupul,
Când plâng ploile-n stamine...
Moale sunt ca aşternutul,
Seci zăpezile străine.
De-ai să ştii să vezi în mine...
Am să ştiu să fiu păcat,
Verdele-i uscat... ştii bine,
C-am venit să fiu plecat.
Ard şi stelele albastre...
După ce au fost frumoase,
Eu îţi las aceasta zestre,
Fără vis a gol... miroase!
N-am lăsat vreun zbor să cadă,
Şi-am gustat atât nectar...
Tu închide-mă într-o ladă,
Dar citeşte-mă... măcar!

Vis de april de Boris Ioachim

Vânt suav, ca de april,
Îmi inundă, vesel, ceasul…
Vreau să fiu, din nou, copil –
Cristalin să-mi fie glasul.

Vreau bunica să mă cheme
În căsuţa ei pleoştită
Şi să aud, fierbând, cum geme -
Lapte, aburind pe plită.

În cămara înnegrită,
Mirosind a busuioc,
Să-mi simt viaţa că-i menită
Spre visare şi noroc.

Basme, molcom, povestite,
De bunica în înserări
Să mă ia pe nesimţite –
Să mă ducă-n alte zări,

Spre tărâmuri cu palate,
Cu caleşti, cu zâne bune,
Cu-ntâmplări hazlii, ciudate –
Ba naive – ba nebune…

…Dar bunica nu mai este,
Nici căsuţa ei pleoştită…
Însămi, viaţa e o poveste –
Dar deloc preafericită.

Buruieni cresc, azi, pe locul
Unde ascultam poveşti…
Şi, nicicum, pribeag, norocul –
Nu-mi trimite, din zări, veşti.

Iar bunica tace-n taină
Sub un strâmb salcâm culcată…
Lutul rece-i este haină –
Nimic nu-i ca altădată.

Ape-amare – în zori de april,
Îmi inundă ochii, ceasul…
Nu mai pot să fiu copil –
Şi-necat îmi este glasul…

pe cer văd chipu-ţi de Ovidiu Oana-pârâu

mă-mbie adierea

sau freamăt de pădure

când ”te iubesc” e-o şoaptă

din buze rug de mure

e muzică divină

şi glas de heruvim

ce-mi curge lin în suflet

umplându-l de sublim

de ce par ochii-ţi negri

din fulgere crâmpeie

şi-adâncile îndemnuri

fac inima să-mi steie ?

înaltul mă absoarbe

când stele strălucesc

de ce pe cer văd chipu-ţi

frumos când îl privesc?

Dacă aş şti de Veronica Simona Mereuta

cum e să fii ploaie
n-ar mai trebui să mă vărs în mare
iar şi iar
în fiecare dimineaţă roua m-ar face una cu iarba
scările pe care mi-e greu să le urc
le cobor în joacă
şi nu mai vine atât de greu
...mâine

VeSMe

Pribeag de Emil Marian

Pribeag acu-n țară străină,
Gonit de nedreptate-n lume,
Își caută a sa lumină
Și al său rost și al său nume.

O existență cam confuză
Și greutăți 'nalte cît malul,
Muncește ce alții refuză,
Trăiește-așa plutind cu valul.

Mîncat de dor, ros de tristeți,
El se întreabă ne-ncetat,
Care e rostul acestei vieți,
Sub muncă stînd tot aplecat?

Și de ce viața-i doar un chin,
Cu mult prea scurte bucurii,
Iar traiul este doar pelin,
Drum colțuros spre năsălii?

Gîndul zburat la cei de-acasă,
Îl ține treaz, îl face drept,
Să aibe ei destul pe masă,
Și fără greutăți în piept.

De poate sprijin să la fie
Și să-i ajute cînd e greu,
Atunci puterea-i este vie,
Gîndind mereu la Dumnezeu.

Și nici de greu lui nu-i mai pasă,
Iar traiul nu mai e beteag,
Muncește-așa zîmbind spre casă,
Își duce traiul de pribeag...

Putere de Veronica Simona Mereuta

cine-ţi dă şi unde te duce
libertatea de a alege
după bunul plac al duhovnicului
ce se arată numai în miez de noapte

inima doare a ispită
în capul tău,ghemul ajunge la capăt
drumurile se închid şi eşti cu un pas
pe urma fatalităţii

doar ce trăieşti te ţine drept
picioarele îţi pot fi la fel de bine
aripi,lopeţi sau ferestre
care primesc primăvara sau doar păianjeni

te rog,minune,nu mă uita!
nu mai am culoare să te deschid
iar răsăritul şi apusul s-au răstignit
pe aceeaşi cruce pe care o port

fără să ştiu dacă am plecat sau mă întorc

VeSMe

Astazi… de Lacramioara Lacrima

Astazi este soare
Cucul canta afara
Florile-mi zambesc
Ce mult te iubesc
Mult si mult de tot
Atat cat eu pot…
De-aici pan’la mare
Din zori pana-n seara
De jos pan’la cer
Dar nimic nu cer
Primavara este,
Vremea-i de poveste
Dragostea-i in toi
Pentru amandoi
Frunzele-s verzui
Ochii tai-s caprui
Cand eu ii privesc
Iubire gasesc…
Rauri curg mai lin
Cerul e senin
Simfonie calda
In ape se scalda
Copiii se joaca
Timpul sa le treaca…

Astazi n-a plouat
N-a fost innorat
Vantul mai adie
Aducandu-mi mie
Amintiri in minte
Si-asa iau aminte…
Vad, ma minunez,
Ce placut visez.
Inimioara-mi spune
Tu esti doar cu mine.
Va veni iar seara
Racoroasa tare
Si multe stelute
Mai mari, mai micute,
Se vor aseza
Cu luna vor sta
Pe bolta cereasca
Prin a mea fereastra
Simplu voi afla
De prezenta ta,
Inchizandu-mi pleoape
Vei fi mai aproape
In suflet si gand
Ne iubim oricand !

BOBOCII de Ion Ene Meteleu

In gradina casei mele,
Am tot felul de boboci:
Zambile,crini,micsunele,
Altii, doar scosi din gaoci.
Cu puf galben,pliscuri late,
Cu garnitura de cas,
Gaste,rate leganate,
Azi vom merge pe imas.

Dar in drum,dam de-o baltoaca,
Lasa iarba,lasa tot,
Se balacesc si se joaca,
Fac concursuri de inot

Dar mamele,rate,gaste,
Bastinase,sau lesesti,
Ii cheama din lacoviste;
Ai copii,sa-i ocrotesti !

Si ciugulesc iarba cruda,
Pan-aproape de-nserat,
Cand ii strig sa ma auda,
Ca vacarmul s-a gatat.

Si merg pe carare-agale,
Gagaind si macaind,
Despre balta cea din vale,
La care tanjesc cu jind.

In curte-am deschis cantina,
Grau,malai,trifoi tocat,
Si desi-s cu gusa plina,
Tot meniul l-au papat.

Dar mai am si boboci care,
Vor doar apa si lumina,
Ce se vor desface-n floare,
Parfumand a mea gradina.

deocamdată de Renate Müller

răsfoiesc zilele înhăţată de timp

peste graniţi trec în gând
ridic în urmă ziduri de piatră

încă îmi sapă nepăsătorii
riduri în suflet

dar seara deschid fereastra
zeului flămând de iubire
să-mi ocupe încăperile

Se risipesc trecuturile-n aer de Ovidiu Oana-pârâu

Se risipesc trecuturile-n aer,

Mânate către cer de gospodari.

Miroase fumul desfăcut din caier

A curăţenie arsă-n ruguri mari.

Şi-l poartă vântul înspre zări, departe,

Vestind poruncă noul început.

Aduc obol frunzişurile moarte

La patul primăverii renăscut.

Rămâne numai grebla la odihnă,

Făcându-i loc răsadului în straturi.

Semănătorul nu-şi găseşte tihnă,

Cât timp nu pleacă rodul spre înalturi.

Răgazu-i doar un ceas, cât vin din ceruri

Stropii grăbiţi, să fie sevă vieţii.

Pământul cald, descătuşat de geruri,

Respiră calm sub cerul dimineţii.

IUBIRI TÂRZII… de Ioana Burghel

Mai umblă visele prin meri
Și stele se ascund pe luncă,
Prin iarba ce-am cosit-o ieri,
Se despletește luna, încă.

Vin doruri noi, străbat odaia,
Se pierde noaptea în săruturi,
Iar zorii își aprind văpaia
Din inima în zbor de fluturi.

Ne mai răsare primăvara
Pe buze, flori însângerate
Și păsări vin, de duc povara
Iubirilor întârziate.

Nu-i nicio vârstă pentru moarte,
Chiar de amurgul o vestește,
Ne prindem versul într-o carte
Iar el în alte flori va crește.

Hoţie de Boris Ioachim

Îţi voi fura iubirea-n zori de zi,
Pe când tu dormi adânc, scăldată-n vis -
Ţi-o voi fura şi repede-oi fugi,
Lăsând pe gura ta sărut aprins.

Îţi voi fura iubirea la amiază
Pe când visezi, cu ochii deschişi larg...
Nici n-o să simţi, iubito, deşi trează -
Vei fi atunci – şi-ţi voi lăsa pe prag

Un ghiocel sau, poate, o brânduşă –
Drept semn, că eu sunt cel care-a trecut,
Al casei prag şi am fugit pe uşă –
Lăsând pe gura ta un vag sărut.

Îţi voi fura iubirea la chindie
Şi-n roşii zări voi dispărea îndat’
Lăsând, drept semn, o sărutare vie –
O vei simţi ca pe-un prelung oftat.

În miez de noapte, pe când stele reci,
Pe boltă vor sclipi – în cămara ta
Voi aştepta, spre vise ca să treci –
Şi atunci, iubirea toată, ţi-oi fura.

Lăsând, drept semn, gingaşă mângâiere –
Pe părul tău, pe-obraji şi-apoi pe sâni...
Tu vei simţi o caldă adiere
Şi-n somn, cuvinte tandre-o să îngâni.

Îţi voi fura iubirea-n primăvară –
Fără de teamă, fără remuşcări -
Pe când începe iarba să răsară
Şi se deschid, voios, albastre zări.

Hoţia asta, fără de ruşine,
Iubita mea, tu, floare de cais –
De crezi că nu îţi cade deloc bine,
Eu nu te-mpiedic să-mi pătrunzi în vis!

Şi-n visul meu, tu poţi, de bună voie -
Iubirea ta, deplin, să-mi dăruieşti...
Şi-astfel, iubito, nu va fi nevoie
Ca eu să am purtări de fur – hoţeşti.

Căci te iubesc cu jind şi disperare
La fel de aprins şi-n ceas şi-n anotimp,
Cu o dorinţă necuprins de mare
Căci fără tine, timpul e netimp.

...Îţi voi fura iubirea, orice ar fi!
Iubita mea, de pe acum îţi jur...
Eu, să mi-o dăruieşti, te-aş sfătui,
De bună voie – ca să nu fiu fur...

Iubirea noastra a-nflorit…

Iubirea noastra a-nflorit
Caci primavara a sosit
Cu floricele in culori
Si cant de pasarele-n pom
Cucul ne canta uimitor
Soarele e biruitor
Dupa-o vreme friguroasa
Razele-i sclipesc voioase,
Si vantul lin iar pribegeste
A mea inima te iubeste
Atatea frunze-s verzi pe craca
Auzi concert ce vrea sa placa
Luand natura in ansamblu
Un pastel care canta amplu,
Firul ierbii freamata
Apa este limpede
Dorul parca ma sfideaza
Se inalta si ofteaza,
Are aripi racoroase
Zboara iute catre casa
Ce pulseaza-n zarea mandra
Primavara ma incanta
Solul dragostei e-n noi
Vestindu-ne pe amandoi….

Iubirea noastra a-nflorit
In sufletu-mi umbrit
Plutesc multi fluturasi
Atat de dragalasi
Ei sunt multicolori
Saruta multe flori
In simt primavaratic
Ce-avem este fantastic
O dragoste suava
Ce a iesit din iarna
Placut inmiresmata
Parfumu-i ne imbata
Cand ploaia ne va plange
In ea, timizi ne-om strange
Prin micile-i cristale
Se anunta primavara
Si floare dupa floare
Deschide a ei petale
Precum al nostru zambet
Surade printr-un zumzet
Al albinutelor
Grabite-n treaba lor
Asa ne facem timp
Iubind in anotimp…

Douazeci de wați de Emil Marian

Descoperit e de savanți
Că sufletul e energie
Și după moarte e tot vie,
Avînd vreo douăzeci de wați.

Pe șira spatelui fiori,
Aleargă-n piele și-o furnică,
Pe cap trei fire se ridică,
Aflînd c-am fi nemuritori.

Ce să mai zic de ce-am aflat?
E-o veste cam tulburătoare, 
Că-n lume acum nu se mai moare, 
Oare o fi adevărat?

Cînd vom sfîrși această viață,
Ne punem sufletu-n bagaj, 
Iar moartea e ca un sevraj,
Scăpînd de trupul de paiață?

Lăsăm aici doar amintiri,
Călătorind spre altă lume, 
O alta viață, un alt nume,
Un șir întreg de părăsiri?

Mereu vom fi cei duși bogați,
Noi începuturi în noi vieți,
În ochi cu soare-n dimineți
Și-n suflet...douăzeci de wați!

Fotografia de Elena Valeria Ciura

Mi-era cam dor, cu voi ,să stau de vorbă;
Trecuseră cam multe primăveri,
Voiam să ştiu cine mai stă pe-acolo
Şi cine... în alt loc-ori nicăieri!

Mi-e dor s-aud, cum glume de-ale voastre
Se mişcă-n spaţiul satului anost
Şi ce mirări, ce semne de-ntrebare,
Zburau din gură-n gură fără rost!

M-a prins şi somnul, trist rămas-a ochiul
Visând cum înserarea te-a lăsat pe drum
Şi în trăsura dorului din tinereţe
Mă-ntorc spre tine şi îţi spun, oricum:

Trist în noapte, ziua trist
Fără tine viaţa-i un coşmar
Te astept să vii, dar nu în Paradis
C i-n inimioara mea, pe-a malului prundiş

Te-oi duce-n dulci grădini cu roze
Pe buze adevăr îţi voi şopti…
Nu plânge scumpa mea, în poze
Sunt doi copii, eram noi doi…mai ştii?

Să mă votaţi! de Cătălin Codru

Să mă votaţi... iubiţi români!
Să rad gunoiul ce vă otrăveşte...
Să v-amintiţi, voi... oameni buni,
Că ce-i trădat de astăzi putrezeşte!

Să mă votaţi... iubiţi români!
Ca fii noştrii să răsară mâine...
Frumoşi, deştepţi... ca neamul cel străbun,
Să nu ne vândă nouă cei străini o pâine!

Să mă votaţi... iubiţi români!
Să ne`îngrijim de-ai noştrii suferinzi,
Să nu mai sufere ai noştrii dragi bătrâni,
În lumi trăite în oglinzi.

Să mă votaţi... iubiţi români!
Fie-ne glia că o mamă iubitoare...
Să nu mai vină-aceşti străini păgâni,
În ţara asta care-i roditoare.

Să mă votaţi... iubiţi români!
Să dăm pedepse celor care ne omoară,
Şi vin aici... şi ni se cred stăpâni,
Să-i facem să dispară... şi să-i doară!

Să mă votaţi... iubiţi români!
Să-avem iar demnitate şi dreptate,
Ca zorii să ne fie buni...
Aici!... nu în exil şi în străinătate!

Să mă votaţi... iubiţi români!
Să ştie-o lume-ntreagă cine suntem...
Noi NU trăim de veacuri în minciuni...
Aşa cum zic rătăcitori... în vreun blasfem!

Să mă votaţi... iubiţi români!
De n-am să vreau să candidez vreodată...
Prefer să cred în voi... şi nu în bani,
Voi înţelepţi ai mei... nu pierdeţi niciodată!

Am nevoie doar de tine… de Lacramioara Lacrima

Am nevoie doar de tine
Orice zi de-acum-nainte
Doar asa imi este bine
Spune suflet, a mea minte.
Ca e ploaie, ca e soare,
Nu conteaza niciodata
Caci cu inima ta mare
Sunt iubita, rasfatata…
Am nevoie doar de tine
Si acum, si mai tarziu,
Daca tu imi dai iubire
Drumul meu nu e pustiu…
Doar tu-mi aduci bucurie
Fericire-n mangaieri
Tot ce imi lipseste mie
Ce nicicand n-am avut ieri
Dimineata, noaptea vine,
Cu_al tau gand ma tot alint
Am nevoie doar de tine
Greutati se duc pe rand…
Vis frumos ca o minune
In stele m-ai cufundat
Sa traiesc far’ de furtuna
Pe sub ploi ce mi s-au dat…

Te iubesc si azi, si maine
Caci nu mi-as imagina
Sa se duca fara tine
Clipele din viata mea…
Eu, iubire, iti trimit
Pe un norisor din cer
Si pictand cu al meu zambet
Un sarut cald, efemer
Am nevoie doar de tine
A ta voce, al tau cuvant
Dragostea, doar ea invinge
N-o abate nici un vant…
Nimeni nu ne va desparti
Puternica-i iubirea noastra
Noi ne iubim, ne vom iubi,
Urmand cu dor chemarea noastra
In ochii tai ma oglindesc
In gesturi pline de tandrete
In visul tau ma regasesc
In taina simt a ta finete
Si ma-nfior intr-o speranta
Ca tu vei fi iar langa mine
Cand vei zari a mea prezenta
Vei sti…am nevoie doar de tine!

LA CÂT TIMP SE REPETĂ ISTORIA? de Ioana Burghel

Ce bine era doar cu amintirea!
dar au venit căutătorii 
de istorie vechetocmai azi…
(numai azi s-au găsit)
să-mi răscolească trupul

Ascuns
Olarul zâmbește cu îngăduința
părintelui
ce-și iartă puncul…

Pe trunchiul meu
de lut albastru
s-au aliniat frunzele…

Cândva
o primăvară
a împletit soarele
în flori de măr
nenumărate ploi
au inscripționat
ceramica arsă..

Oare
ce-ar fi fost de găsit
într-un vas
dintr-o epocă
ceva mai recentă?

se zbătea un suflet…

La cât timp
se repetă istoria? 

ţie, floarea mea de Leonid Iacob

Purtăm miresmele în noi  

Şi le vărsăm încet spre lume  

Ca pe un cântec făurit anume,  

Ca pe balsamul unei calde ploi.  

Şi-nfioraţi de vara cu parfumuri,  

De-al primăverii farmec de verbine,  

Nici nu visăm la iarna care vine  

Să troienească ale noastre drumuri.  

Ci iartă-mă tu, floarea mea de tei,  

Ce-ai înflorit la mine-n grădină,  

Că nu-ţi pot da atâta căldură şi lumină  

Cât de la mine poţi să vrei.  

Şi pleacă-te să-ţi simt înfiorarea,  

Să te sărut pe creştet şi să plec  

Acolo unde-atâtea doruri încă trec.  

Şi unde-mi sună-cântec depărtarea.  

PATRUZECI ȘI CINCI… de Ioana Burghel

(mie – nu știu dacă neapărat cu tristețe…)

Am topit zăpezile de ieriîntr-un azi
cu tâmple încărunțite…

Poate că am să beau
patruzeci și cinci de pahare
cu pelin
patruzeci și cinci de pahare
cu vin
patruzeci și cinci de pahare…

Poate că voi bea
ca să simt
în care din toate aceste primăveri
am trăit…

poate că voi bea…

La ce bun
atâta timp irosit?

Copiii și bețivii
spun mereu adevărul

Pe cine să iertăm?...

albesc copacii prin livezi de Ovidiu Oana-pârâu

albesc copacii prin livezi

de dorul iernii ce-a trecut

te chem podoaba să le-o vezi

şi să mă-mbii cu un sărut

de n-oi veni s-or scutura

pudrând a ierbilor covor

doar roadele s-or bucura

iar eu mă voi topi de dor

şi-n urmă paşii m-or purta

prin colbi de floare duşi de vânt

spre tine rugă-oi îndrepta

să mă alini cu un cuvânt

atât să-mi dai, cuvânt de miere

iar eu cu roze flori de măr

te-oi alinta şi-o mângâiere

ţi-oi prinde ca podoabă-n păr

din ciclul "Primăvara"

volumul "Surori metrese timpului"

Depresie XVIII de Boris Ioachim

Nici un anotimp nu mai mi-e fast
Şi nici un parfum nu mă îmbie
În pustiu de lut gându-mi adast
Desfrunzit de o grea melancolie.

Nouri albi, zburând pe sub sineli,
Peregrin cu gândul nu mă cheamă…
Sufletu-mi, sleit de îndoieli,
Somn de veci, pe veci ar vrea să doarmă.

Chicoteli de clipe dragi şi calme
Am uitat, treptat, să izvodesc…
Doar sminteli neroade şi sudalme
Ţarinile minţii-mi mai rodesc.

Trecător stingher pe-al lumii şleau
N-am să las în urmă decât vanul...
Sângele uitării îl tot beau
Şi pervers mă sapă – clipa, anul.

RUGĂ TÂRZIE de Ioana Burghel

Din ceruri pustii,
prin odăi goale,
coboară IisusCondamnatul la
Răstignire.

Nu ne mai recunoaștem
gropile!

Pământul aparține
copiilor uciși…

E grea coborârea
prin Timp…

Sufletul se privește
prin oglinzi inversate…
nicio ploaie nu mai poate
spăla
pământul
de moarte…

Ferestrele au
din când în când
perdele albastre
prin care vântul
suflă
o rugă
spre un cer

târziu…

Unde dragostea exista… de Lacramioara Lacrima

Unde dragoste exista
Viata nu mai este trista
Si pentru ca tu existi
Ochii mei nu mai sunt tristi.
Daca dragoste nu este
Fericirea nu soseste
Te simti singur, parasit,
Abatut…nu esti iubit.
Pe cer nu mai este soare
Floarea nu are culoare
Pasari nu au aripioare
Niciunde nu pot sa zboare,
Ploaia cade fara dor
Omul suspina usor…
Cantecul nu are ritm
Nici cuvinte de alint…

Dragostea de nu ar fi
Fara farmec am trai
Stelele nu ar sclipi
Luna nu ar straluci.
Visele ar fi desarte
Ar dispare-n plina noapte
Cand zorii de zi apar
Sperante se duc, dispar.
Dragostea este sublima
Daca iubesti din inima
Iar cel care azi iubeste
Simte ca placut traieste.
Are zambet, bucurie
Toata lumea vrea sa-l stie
Totul pare insemnat
Si atat de minunat…

Dragoste de n-am avea
N-am putea a mai visa
N-am avea nici primavara
De cu ziua pana-n seara
Am trai doar cu nevoi
Fara sentimente-n noi…
Dragostea de e curata
In suflet este purtata
Are taine si mister
Parca ai pluti spre cer…
De cand te iubesc pe tine
Parc-as respira mai bine
Aerul este dulceag
Stiu ca-mi esti atat de drag,
Este acea vraja in mine
Pentru ca existi…iubire !

LUNA PLINA de Ion Ene Meteleu

Din smoala noptii,
Ca un glob de-argint,
Se-nalta luna,
Si stele se-aprind.

Si ca-ntr-o turla,
Cu ingeri si sfinti,
Pe cerul negru,
Imprastii arginti.

Ce candelabru,
Si ce lumanari,
Aprinzi in noapte,
Din abis,din zari !

Esti o Madona 
Cu nimb de clestar,
Sclipind,se-nchina,
Stele cand rasar.

Esti o mireasa
Cu alai ceresc,
Stele-ti duc trena,
Ingeri te-nsotesc.

Cu raza-ti vie,
Si-al stelelor roi,
Veghezi Pamantul,
Ne veghezi pe noi.

Si cat te bucuri,
Cand noi ne iubim,
Tu din lumina,
Ne faci dar sublim.

Iar dimineata,
Stelele le stingi,
Pe flori,cu roua,
Adormind le plangi.

Si-n urma-apare,
Ca un Fat-Frumos,
Soarele mandru,
Cald ,si maiestuos.