Ultima corabie - de Leonid Iacob

Trec prin mine
cântece albe născute
din cristalele
ce s-adună pe tâmple.
In portul deschis
al sufletului plecat în iarnă
nici o corabie
nu-şi mai flutură pânzele
E totul o simfonie de alb
în care doar
vântul tristeţii mai vine.
În portul alb
dintre anotimpuri
am rămas eu,
o oază ciuntită de dor.
Astăzi am trimis spre tine
ultima corabie de vis
şi iubire.

E târziu,
cântecele au murit
în ecoul
de dincolo de mările lumii
şi anotimpurile
se-amestecă nebun
în undele viselor mele.
Şi tot te-aştept
să revii în portul cald
al sufletului,
acolo,
unde o după amiază de mai
arunca peste noi
culorile curcubeului
Astăzi trimit spre tine
ultima corabie de vis
şi iubire.