ne înghite nemestecaţi
apoi ne scuipă fără remuşcări
de pe Brooklin Bridge
sunt doar un cetăţean planetar
între toate naţiile lumii
adunate pe o singură bancă
în metrou
ascult cuvântul biblic predicat cu ardoare
de o preoteasă neagră
şi privesc zâmbind înspre genunchii indecenţi desfăcuţi
ai fetei care a coborât la 14 street
cu un singur gest ne-ar putea îngropa sub beton
şi ne-ar aşeza lângă cerşetorii aliniaţi simetric
lângă un zid (clandestin) al plângerii
(do not step on me, please)
oraşul acesta conjugă verbul a coexista
în inimile oamenilor lui
şi pe zidurile
mâzgălite artistic în graffiti
nebunie frumuseţe splendoare
toate la superlativ
cotidian oglindit în uriaşe baloane de săpun
şi în ferestrele albastre
în care cerul îşi odihneşte o clipă nesfârşirea
street artists
nelipsitul saxofonist din colţ
Gioconde zâmbind sub peneluri amatoare
hi hello hola bonjur 挨拶 बधाई приветствие powitanie
bună ziua
(undeva
în Central Park
un copil
sare şotronul)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu