Să nu-mi închideți visul.
Cât timp nu i-am pus aripi
Să nu mi-l furați !
Atât cât nu l-am prins în mâini
Și nu l-am lăsat eu să alerge
Să zburde prin viață,
Să nu mi-l pătați!
Știu!... știu că e doar un instantaneu al somnului,
Dar vă rog!
Vă rog să mă lăsați să cred în el,
Chiar dacă îi puteți ignora existența;
Lăsați-l să plângă, să strige,
Să nu-l audă nimeni,
Lăsați-l să râdă
Ca eu, să plâng în voie
În visul meu cu mine;
Lăsați-mă cu visul meu!
Elena Iuliana Constantinescu
Atât cât nu l-am prins în mâini
Și nu l-am lăsat eu să alerge
Să zburde prin viață,
Să nu mi-l pătați!
Știu!... știu că e doar un instantaneu al somnului,
Dar vă rog!
Vă rog să mă lăsați să cred în el,
Chiar dacă îi puteți ignora existența;
Lăsați-l să plângă, să strige,
Să nu-l audă nimeni,
Lăsați-l să râdă
Ca eu, să plâng în voie
În visul meu cu mine;
Lăsați-mă cu visul meu!
Elena Iuliana Constantinescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu