Aruncă-n mine toamnele-n desfrâu!
Loveşte-mă cu ruginiul trist!
Striveşete macii-n lanul meu de grâu,
Unde-am pus jurăminte-n acatist!
Stropeşte-mă cu lacrima albastră
A inimii-ngropate-n întuneric!
S-a ofilit muşcata din fereastră
În galbenul cangrenei, cadaveric.
Te-au obosit iubirile astrale
În care ţi-am ascuns singurătatea.
Mă doare umbra-n braţele prea goale
În care te mai caut, eu şi moartea...
Tot eu, care ţi-am plâns şi mângâierea
Cu tot ce-ai fost, al jumătăţii-ntreg,
Primesc şi azi, în resemnări, durerea
Şi-l rog pe Dumnezeu, să te-nţeleg...
Loveşte-mă cu ruginiul trist!
Striveşete macii-n lanul meu de grâu,
Unde-am pus jurăminte-n acatist!
Stropeşte-mă cu lacrima albastră
A inimii-ngropate-n întuneric!
S-a ofilit muşcata din fereastră
În galbenul cangrenei, cadaveric.
Te-au obosit iubirile astrale
În care ţi-am ascuns singurătatea.
Mă doare umbra-n braţele prea goale
În care te mai caut, eu şi moartea...
Tot eu, care ţi-am plâns şi mângâierea
Cu tot ce-ai fost, al jumătăţii-ntreg,
Primesc şi azi, în resemnări, durerea
Şi-l rog pe Dumnezeu, să te-nţeleg...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu