Mihaela Aldea - Un gand

Nu pot astăzi să-ţi cânt prin cuvânt... necuvinte
Căci ele încă mă dor, neputinţa din noi.
Ai lăsat generaţiei noastre, iubirile-ţi sfinte...
De patrie, limbă, părinţi, de fraţi şi eroi.

Nu pot astăzi să-ţi spun cum ne doare şi dorul
Nicicând, el nu va fi... mai intens ca al tău.
Ai încuiat într-un suflet, suspin ce izvorul
Şi-a tânguit poporul, de-o viaţă mereu.

Nu pot astăzi să-ţi spun că este mai bine...
Mai bine... nicicând nu cred că va fi.
Visăm că poate...s-o mai naşte unul ca Tine
Ştiind că acesta ...este vis, doar de-o zi.

Nu pot astăzi... s-alung toamne vreo două.
Ca o rugă cuvântu-ţi să pot să-l ascult.
Desculţi prin bruma deznădejdii ni-i nouă
Să-i îngheţ pe cei, ce te privesc şi-acuma ocult.

Nu pot astăzi să pot ...cuvânta necuvinte
Din ele o armă să fac pentru tot ce-i anost
Să iasă Titani ca Tine, adunaţi prin morminte
Şi-n ţara aceasta, să mai facă vreun rost.

Nu pot astăzi să-ţi cânt prin cuvânt... necuvinte
Căci ele, încă mă dor neputinţa din noi
Ai lăsat Generaţiei în Blugi iubirile-ţi sfinte...
De patrie, limbă, părinţi, de fraţi şi eroi.