Din vuietul surd ce se-aşterne pe valuri,
Culeg crâmpeie desenate de-o clipăSunt flutur de aripi, ce zboară spre maluri,
Sunt visarea plămădită-n dendrită.
Din zborul albastru ce cântă lumină,
Respir prin fante albe, frumos colorate
Sunt tainica şoaptă din flori de retină,
Sunt abisul dintre o zi si o noapte.
Din perdeaua pură de umbre himere,
Tes portalul din fire, de noapte-alpacă
Sunt zâmbetul tău din trăiri efemere,
Sunt fereastră in privirea-ti opacă.
Din drumul pictat in azurie tăcere...
Mă intorc hipnotizat’ câteodată.
Sunt cea care iti fură lumini in cădere,
Sunt cea care contopeşte... lumină şi apă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu