În roşu îmi arde pădurea
poleită îngalbenit bocet
suspină în aripi de frunză
mă doare culoarea plânsă
muntele simte cascade
în arbori copii ce-au pierdut
din joaca culorile între degete
râd în cercuri de verde pal
tăvăliţi pe covoare suprapuse
multicolor de moi în foşnet surd
visez un cântec de vânt
mă adoarme frângerea plecării
încă o zi mai cer sa văd
vălul pictat peste ochi de lumină
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu