Imi canta astazi toamna prin gradina,
Iar vantul o-nsoteste fascinat
Tot scuturand copacii mei in tina -
Ma ploua calm si-atat de colorat...
Un pian clipoceste-n surdina,
Viorile-mi soptesc neincetat
Aceeasi melodie ce-anina
Si trup, si suflet... cat de minunat!
Iar ziua isi imbraca pijamaua
Si aruncandu-si peste cer cortina
Cea veche, cu-asfintituri violete...
Se duce la culcare cu gaina.
Pastrez in nari parfumul ei de fruze
Si-ncep sa numar stelele in gand.
Devin tot mai micute, mai difuze...
Se stinge noaptea-n valuri... pe curand...
Ion S. Augustin - octombrie, 2011
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu