George Roca - Poezia iernii

Azi, de când m-am trezit
sunt copleşit de-atâta bucurie,
e totul alb afară şi ninge,
ninge cu poezie!

Stau în zăpadă singur
şi norii cern încet
versuri, lirică dulce,
din suflet de poet.

Un fulg e Eminescu,
altul Alecsandri,
Coşbuc, Blaga şi Labiş
şi câţi oare-or mai fi?

Pe-o mânecă Arghezi,
căzut lângă Sorescu,
pe-un umăr Cincinat,
Cusin şi Păunescu.

S-au prins cu toţi de mână
parcă dansează-o horă,
Ţepelea şi Nichita,
au Blandiana – soră!

Stau toţi în armonie,
Dinescu, Fruntelată,
Astaloş, Ivănescu,
şi nimeni nu se ceartă.

-------------------------

Totu-mi pare feeric
În dulcea Românie
fiindca aici şi iarna
murmură poezie