Daian Daniel - De unghiuri

calea încarcerată-n mijloc de culoare
rătăcea cărunt în braţe de părinte
vineri început de veşted necrescut din umed
nu are contur lumescul în oglindă

aş muşca înfometat din umeri vieţuitul
până ai uita să-ţi taci de mine
nici nu ai băga de seamă că a început muritul
gurilor cu dinţi

fericit de smuls din tine a venit un orb
să vândă amintire şi bastoane albe
ca un sălbatic cal de fluturi te muşca de viaţă
până sângerai privitul

m-am întâmplat devreme la marginea unghiei
ochi dezgolit din cer căzut de umbre
de la o vreme orbecăitul în jos desprinde oase
îngropate de vii în pomul rămas uitare

acum voi sta înăuntrul corzilor tale vocale
să vorbim din aceeaşi gură unul singur
o sferă dureros de unghiuri