Pe covorul plin cu stele
Stau frumos visele mele
Sclipesc toate rand pe rand
Eu le mangai cu un gand,
Luna blanda le priveste
Cu un zambet le-ocroteste
Ma uit sus si cu-o privire
Port in ele a mea iubire…
Daca ar fi ca sa culeg
Toate stelele din cer
Atunci fiecare stea
Cu visu-mi ce-l are-n ea
Ti-as trimite-o nu mai tie
Sa pastrezi cu strasnicie
Dragostea din orice vis
Ce cu mintea mea s-a scris
Privind stelele in noapte
Vise construind in parte
Pentru noi sa se-mplineasca
Taina lor sa ne uneasca…
In suflet sa ti se-aprinda
Niciodat’ sa nu se stinga
Sa luceasca dorul meu
Cuprinzandu-l pe al tau…
Noaptea pare un poem
Stelele sunt un indemn
Spre o calda meditare
Intunericul dispare
Sub mister de clar de luna
Intr-o liniste ce-ngana
Calmul pomilor cu frunze
Ce firesc iaras’ ascunde
Pasarele somnoroase
Ce prin cuiburi dorm sfioase,
Vantul parca nu mai geme
Natura nu se mai teme
Noaptea-i peisaj ales
In parfum de flori imens
Aud numai inimioara
Bate si ar vrea sa zboare
Catre stelele cu vise
Ce spre tine au fost trimise
Iata, ca-mi pun intrebare
De ce sunt nascuta oare?
Ca intr-una sa visez
In iubire sa creez
Vise dulci ce-n zori de zi
Soare…nu le-o risipi…
Ce daca eu visez, asa ma fascinez…cu fiecare vis, speranta mi-am deschis, in dansul viselor…astampar orice dor…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu