Acorduri de toamnă de Elena Iuliana Constantinescu

Melancolie,
Nostalgie,
Sensibilitate,

Sentimente ce plutesc
În aerul răcoros de toamnă;
O tristețe profundă învăluie peisajul
Conferindu-i un farmec blând,
Misterios;
Chemări zadarnice la viață
Se pierd printre galbenele rariști de falnici copaci;
Soarele-și urmează calea de fiecare zi,
Pierzându-se în depărtări aurite,
Lăsând loc întunericului;
Răsfrângeri roșii de amurg
Se scurg pe bolta violetă,
Sfărmându-se în licăriri mărunte;
Se schimbă ziua în noapte
Și o lună inertă apare
Prin a cerului oglindă;
Parfumuri delicate plutesc
În umezeala grea a atmosferei,
Ca o timidă părere despre naștere și dispariție;
De ce atâta nepăsare?
De ce cad florile aplecându-se spre pământ?
De ce există sfârșit?
Sunt întrebări ce caută răspuns
În mintea mea…
Un fulger străpunge petala neagră a cerului
Risipind taina liniștii profunde,
Picuri mari ating pământul rece;
O ploaie tristă,
Banală,
Împrăștie orice iluzie,
Orice speranță;
E muzica toamnei,
Natura suspină
Și totul dispare,
Melancolie, nostalgie…
În acorduri de toamnă;

Elena Iuliana Constantinescu