Azi camera am zugravit,
În dimineți albastre, zîmbitoare,
Un gînd prin rouă rătăcit,
O șoaptă care nu mai doare.
Iar pe pereți am desenat
Ici gîndul meu în zbor spre tine,
Sau un cuvînt ce mi-a scăpat,
Din dragostea ce țin în mine.
Și pe tavan ca-n paradisuri,
Stau ale noastre îmbrățișări,
Închipuite doar în visuri,
Balsamul meu din depărtări.
Iar strălucirea lumînării,
Aprinsă-n serile tîrzii,
E ca un strigăt al chemării,
Te-aștept de-o viață ca să vii!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu