În părul tău se joacă vântul,
Pe alături trec, şoptind, perechi...
De dragul tău râde castanul -
Cu gura până la urechi.
Cu bluza-ţi roşie ca focul,
Ochiul mi-l arzi când te priveşte...
Aş zice că-n sfârşit, norocul,
Azi mi-a zâmbit, dumnezeieşte.
De albul feţei tale, ziua,
Păleşte ca frunza sub brumă...
Că te-a făcut aşa frumoasă -
Ferice e de a ta mumă!
Şi nu-i cuvânt ca să descrie
Pojarul ce-ai aprins în piept...
Eşti tot ce mi-am dorit, frumoaso,
De-o veşnicie te aştept.
Născută nu erai când, tainic,
Eu te iubeam în ceas pustiu...
Dar aşteptându-ţi întruparea
Anii m-au nins fără să ştiu.
Deci, bine ai venit, iubito,
Ce bine-arăţi, stând sub castani!
Doar clipa cred că ai greşit-o -
Cu numai douăzeci de ani…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu