DESCÂNTEC de Elena Valeria Ciura

Când îţi va fi negură şi vânt
La ceas de încercare,
Să ştii că simt şi eu cuvânt

De-mbărbătare!

Şi dacă nu e de ajuns,
Îmi las obscura treabă..
Ajung la tine-ntr-un minut
Şi fac o vrajă...

Cu un sărut alung şi spleen
Şi-un început de boală,
Te-anunţ, ca incantaţie
Cât te iubesc de tare

Apoi adun prinsuflet
Ce-a mai rămas din vară
Si pentru iarna le depun
În( încercata-ţi) inimioară!

Şi ,înainte de-a pleca,
Mă rog de cerul bun
Să-ţi dea ce pentru mine cer
Lumină-n taina ta...şi adevăr...

Dar ştiu că cer un pic prea mult
Cănd pomenesc de adevăr
De-aceea în păgân descăntec
Te rog, păstrează-mă...„mister”

27 august 2012