Născut-a șerpii cu venin,
Ce-mproșc-acuma cu noroi,
Din gura plină cu pelin.
Cu-al său condei prea otrăvit,
Vîndut pentru treizeci de-arginți,
Lumea din jur a murdărit,
Scriind cu ură printre dinți.
N-are mamă, n-are tată,
Înjură pe toți românii,
Și cu gura-i cea spurcată,
Își blesteamă și străbunii!
Multe-i rabdă Dumnezeu,
Avortonului școlit,
Cu minte de scarabeu,
Și suflet schimonosit!
Va veni și ziua plății,
Domnul în a Lui mînie,
Va da girul său dreptății,
Trimițîndu-l în stihie!
Va stîrpi flasca moluscă,
Amoeba nevertebrată,
O va face poate-o muscă,
Cu o viață “aromată”.
Ce-mproșc-acuma cu noroi,
Din gura plină cu pelin.
Cu-al său condei prea otrăvit,
Vîndut pentru treizeci de-arginți,
Lumea din jur a murdărit,
Scriind cu ură printre dinți.
N-are mamă, n-are tată,
Înjură pe toți românii,
Și cu gura-i cea spurcată,
Își blesteamă și străbunii!
Multe-i rabdă Dumnezeu,
Avortonului școlit,
Cu minte de scarabeu,
Și suflet schimonosit!
Va veni și ziua plății,
Domnul în a Lui mînie,
Va da girul său dreptății,
Trimițîndu-l în stihie!
Va stîrpi flasca moluscă,
Amoeba nevertebrată,
O va face poate-o muscă,
Cu o viață “aromată”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu