vineri, 24 august 2012

CÂND M-AI ATINS… de Patricia Serbanescu


Când m-ai atins, ziceam că-i luna
Sau… poate-un astru rătăcit,
Orice durere mi-ai luat cu mâna
Iar trupul… părea răzvrătit.

Speranţe-n vis, le înfloream
Străfunduri au crescut vlăstare,
Căci m-ai atins, când dormitam
Cătându-mi fiinţa iubitoare…

Suntem doar unul, nimic nu doare
Am prins rădăcini în pământ,
Uniţi, vom vedea aceeaşi culoare
Cu şoapte-mbrăcăm... ce-i cuvânt.

Mă ude ploaia, când eu visez
Ca să mă cureţe de rele,
Când la troiţă îngenunchez
Poate-oi vedea, cum răul piere…

Atinge-mă, să zic că …Eşti!
Respiră-mi sufletul ce plânge
Şi voi simţii… când mă iubeşti...
Tot freamătul din al tău sânge!

24.08.2012

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu