VECERNIE de Leonid Iacob

Vin spre seară 
pelerinii, 
toaca sfântă 
îi adună  

şi, din turlele 
grădinii,
urcă dangăt 
către lună. 

În pridvorul 
plin 
de floare, 
maica stareţă 
primeşte
tot soborul 
de măicuţe
ce vecernia 
doreşte  

 

Şi-n altarul 
ce-aromeşte
de lumină  

şi tămâie, 
taica popa 
lin grăieşte 
despre lumi 
ce-n ceruri 
suie. 

Îi răspund 
cu glas 
subţire 
cor de maici, 
de îngeri vii, 
şi-ascultând 
cânt 
de slăvire 
rostul vieţii 
atunci îl ştii. 

Se coboară-ncet 
spre tine 
harul 
de la Duhul Sfânt, 
primenit 
de glas de îngeri  

şi de cer  

şi de pământ