ANONIMI de Elena Iuliana Constantinescu

Se rupe timpul plin de-nțelepciune,
Absența clipei supără cu rost;
În a

mintirea celor ce n-au fost
Tăcerea mea a devenit tăciune;
Și nu mă supără că nu am nume,
Un nume fără sens, un nume prost
În amintirea celor ce n-au fost;
Sunt anonimul rupt total de lume;
Lumina picură,
E ca o ploaie blândă,
Plictisitoare ca o zi de post;
În amintirea celor ce n-au fost;
În amintirea lor,
Se zbate întunericul la pandă!