I. Infernul
Motto:
Spre-amiaza vieţii noastre muritoare
ajuns, într-o padure-ntunecoasă
mă rătăcii pierzând dreapta cărare...
(Dante Alighieri)
Infernul meu e-aici, în lumea vie
Eu l-am aflat privind cu bucurie,
Doar o secundă chipu-ţi de copilă,
Dar gândul m-a oprit fără de milă.
Sunt prizonierul traiului de-acasă
Acum, când soarta asta nemiloasă
Pe tine-n dar ca înger te-a adus,
Tu zorii eşti, când eu sunt doar apus.
Nu, nu-mi dă pace gândul ! Mi-asupreşte
Iubirea când în giulgiuri o-nveleşte.
Mi-a răstignit credinţa clătinată,
Nu-i pasă lui de-o dragoste curată.
Mă macină când macii sunt în floare
Şi inima-mi doreşte cu ardoare,
Ca pacea peste mine să se-aşeze
Şi sufletul din nou să-mi lumineze.
* * *
II. Purgatoriul
Motto:
Înalţe pânze-a-nchipuirii navă
Şi-apuce-n larg pe ape ce-s mai clare,
Lăsând în urmă marea de otravă...
(Dante Alighieri)
Am adormit şi pe poet l-am invocat,
Cerându-i să mă-ndrume în păcat;
Se-apropie de mine şi zâmbeşte,
Cu glasul liniştit îmi povesteşte:
„Nu încerca să schimbi ce legea firii
Ţi-a sorocit, ca rob să-i fii iubirii !
E drept că azi apusul te zoreşte,
Iar zorii te-au legat parcă hoţeşte.
Nu te opri, căci dragostea-i lumină,
Ca răsăritul într-o zi senină !
Adună-te şi pune-i în privire,
Amorul tău de taine ca menire.
Şi poate s-o-ndemna să prindă-n rază,
Dorinţa ta cu-arome de amiază.
Şi-n doi veţi străluci precum un astru,
Născut dintr-un copil şi-un dor sihastru.
* * *
III. Paradisul
Motto:
Mărirea celui ce-i izvor mişcării
pătrunde-n Univers şi străluceşte
mai tare-n miez, mai slab în geana zării...
(Dante Alighieri)
Din somn am revenit cu gând la tine
Şi zorii-au năvălit arzând spre mine,
Uimirea-mi copleşind-o cu speranţă,
Iar visul risipind prin cutezanţă.
- „De ce-ai venit ?” am întrebat în şoaptă.
- „Aşa-i firesc ! a zis. Timpul aşteaptă
Apusul când în noapte se aşează,
Urmat apoi de zori ce luminează.
Prin asta, legea firii te dezleagă
Unindu-te cu fata ce ţi-e dragă.
În doi să zămisliţi doar bucurie
Să vă îngemănaţi în armonie !” .......
infernul, purgatoriul, paradisul...
pe creste poţi s-ajungi doar când abisul
deplin e, iar credinţa ta în cer,
iubirea o preschimbă-n giuvaer.
***
16 Ianuarie 2011
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu