Minunata copilărie de Gabriel Maioru

Frumoşi sunt ochii copilăriei,
Ce lumea cenuşie, anostă şi diformă,
Cu strălucirea lor şi forţa bucuriei,

În sute de culori şi forme o transformă.

Iar glasul de copil e cristalin,
E clar şi vesel ca apa de izvor,
De dragoste şi bucurie este plin,
E sincer totdeauna, nu e înşelător.

Gândul mereu e simplu şi curat
Şi în acord perfect cu acţiunea,
E glăsuit direct şi nemascat
Şi cu dezinvoltură îmbrăţişează lumea.

La lumea minunată a copilăriei,
Nostalgici viaţa toată ne gândim,
Frumoasele povesti din ţara bucuriei,
Cu zâne şi eroi am vrea să retrăim.

Dar asta nu se poate oricât am fi dorit,
E legea firii noastre în timp să ne schimbăm,
Ne urâţim alert, suntem de neoprit
Şi ne minţim frumos că ne maturizăm.