În loc de tăcere
Am urlat primul pas
Cu ochii speriați de lumină
Către zbucium.
Am învățat pe de rost
Căderea pașilor spre mâine
Plini de timp în cutele pielii
Suntem sfârșit.
Azi înțelegem dureros
Întunericul tăcerii dinainte
Agățați de un ieri
Ce nu a fost niciodată.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu