Stăpânul - de Costel Suditu

Un hol deschis deasupra mea,
Ca un burlan de sobă afumat,
Ca o urlare va să stea,
Netulburat;

Cum la intrare, nici în dos nu are uşi,
Şi este strâmb şi lunecos şi crăpăcios;
Prin el aleargă fel şi fel de trepăduşi,
Şi un pustiu îl tot străbate mincinos;

Aruncă flăcări, scuipă jar şi plouă spini,
Iar uneori se zbate rece şi vulgar;
Se înfioară câteodată şi te miri
Că-ţi este intim, totuşi bălegar;

Pe unde eşti, în orice fel, îţi e sughiţ;
În tot ce crezi de când te naşti, te umăreşte;
Îi eşti probabil peste veacuri doar un şliţ,
Pe când stăpânul pentru totdeauna-ţi este.