Nu e nebun sa inteleaga alt nebun!
N-am casa, n-am avere, n-am nici nume
Si singura intre oameni iar raman…
Sa spun cum spune lumea nu e drept
Caci am avut un ideal si-o tinta!
Iar poezia mea nu vrea sa minta
Si iarasi singura nu stiu ce mai astept!
Privirea mi-o intorc spre oameni singuri.
Dar ei nu-s singuri. Au o inima in piept.
In pieptul meu e anotimp de friguri
Si iar nu stiu ce singura astept!?
Toamna lui 1987
Sa spun cum spune lumea nu e drept
Caci am avut un ideal si-o tinta!
Iar poezia mea nu vrea sa minta
Si iarasi singura nu stiu ce mai astept!
Privirea mi-o intorc spre oameni singuri.
Dar ei nu-s singuri. Au o inima in piept.
In pieptul meu e anotimp de friguri
Si iar nu stiu ce singura astept!?
Toamna lui 1987
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu