Atunci când scriu parcă mi-aduc aminte,
Aud cum plânge lira lui Orfeu
Şi lacrimile picură-cuvinte,
Prinos pe coala sufletului meu.
Cum stai şi mă priveşti ca o icoană
În ochii tăi văd Raiul nesfârşit-
Poem neterminat, minune, rană
Şi eu Adamul veşnic pedepsit.
Să ne-odihnim îmi spui, în versul meu,
Ca meşterii la capăt de lucrare-
Atunci când scriu mă rog la Dumnezeu
Aici să-mi fie ultima suflare!...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu