În irealul vieţii mele mi-ai dat ceva concret,
Acel ceva a răsărit şi-mi creşte acum în piept,
M-am speriat la început de cele ce simţeam,
Erau trăiri pure, intense, ce nu le cunoşteam
Mă afund în sentimente profunde, dulci ca mierea,
Să merg senin pe-al vieţii drum, în ele am puterea,
Sufletul meu vibrează altfel la tot ce mă-nconjoară,
Văd locuri ce le ştiu demult şi parcă-i prima oară.
Oameni ce-i întâlnesc pe stradă îmi fac cadou zâmbete largi,
Iar eu răspund cu priviri calde ca la prieteni dragi,
Ei parcă ştiu ce eu trăiesc de când te-am întâlnit.
Şi mă îndemnă să păşesc pe drumul ce-am pornit.
Natura şi ea se implică, pomii foşnesc uşor,
Iar florile-mi recită-n şoaptă versuri de amor,
Iarba pe care m-am culcat frumos se unduieşte
Şi râul murmură ceva chiar dacă se grăbeşte.
Activul soare, întreaga zi, doar mie-mi străluceşte,
Noaptea, pasiva lună în vis dulceag mă adânceşte,
Stelele, mii, îmi stau de veghe pe bolta lor cerească,
Şi-mi cântă al iubirii imn la lira îngerească.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu