TU... noi? - de Cătălin Codru

Tu eşti tu...
Dar eu... sunt... noi?
În gând bun cu amândoi?
În amestecul de turbă, ce-şi aşteaptă iarna sfântă?
Întunericul... nimic
Coborât din infinit?
Înălţat spre nu ştiu unde
Păsările să-l inunde
Întunericul de sus?
Răstignit ca un apus?
Întunericul în care sunt doar stele
Căzătoare
Sunt şi stele existente
Cu aprinderi remanente
Însă... acolo
Sus eşti tu!
Acum nu pot spune nu
Suntem unu... suntem doi
Dacă tu eşti între noi
Dacă eu sunt tu... sunt eu!
Sus acolo-i Dumnezeu
Care,în tine,a pus sămânţa...
Şi din noaptea asta sfântă
Dacă... am şi eu lumina... sunt şi eu
O rădăcină
Dacă tu şi eu... eşti tu,
Împărţirăm sufletul... suntem noi şi Dumnezeu,
Tu şi noi suntem doar eu,
Infinitul cel prezent... se târăşte lin...
Dar lent.
Unde ai sălăşlui?
În ce noapte în ce zi?
Cum ai fi dacă n-ai fi?
Fi-ţi-ar noaptea numai zi!
Strigătele bucurii,
Întunericul... lumina!
Să trăieşti fără vreo vină!
Eu, să te aştept mereu...
Dacă tot ce eşti sunt eu!