Aș vrea să mai dorm o noapte în pod,
Vara să-mi curgă prin sânge cuminte,
Să ascultăm împreună cum rod
Carii din liniștea noastră fierbinte;
Acolo, sub grinzile albe de lemn,
Să îți recit poezia deplină,
Tu să-mi asculți înțeleptul îndemn-
Podul, nu-i niciodată de vină!
Zadarnică-i fără de el temelia,
În van e cuvântul din care te scriu,
Cum fără de struguri zadarnică-i via
Și versul acesta, niciodată târziu.
Ca într-un leagăn demult de nuiele
Aș vrea să mai dorm o noapte măcar
În poemul acela, cel unic sub stele,
Să nu-mi fie visul din vis în zadar...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu