TRIMITE DOAMNE! - de Patricia Serbanescu

trimite Doamne câte-un înger
ca semn, c-avem şi noi părinţi,
şi dă-ne veste, cu un fulger
că ne apropiem de sfinţi.

ajunşi spre asfinţit, ne arde
avem pe chip, numai durere
vino…şi numără-ne fapte!
să încetăm cu-atâta vrere…

căci toată viaţa e doar curgeri
n-am căutat decât spre Tine,
îmi dai iubire, îmi dai înfrângeri
să treacă vremea, să Fii cu mine!

nu sunt hotare între noi
aici, trăirea-i doar o luptă,
de ne-om vedea iară, noi doi
ţi-oi povesti de ,,lancea ruptă,,.

umanitatea-i numai fapte
poate aşa am fost meniţi,
aici trăim… dualitate
suntem şi surzi si muţi, croiţi.

de vom ajunge-n Poarta Vieţii
vom sta pe câmpul cerului,
având în braţe toţi scaieţii
schimbaţi, cu crinii Domnului.

de n-ar fi fost doruri fugare
demuuuult… ispita era moartă,
am fi zburat sub mândru soare
şi am fi fost, mâna Ta dreaptă!