Marie... - de Nicoară Nicolae-Horia

M-am întrebat adeseori în gând,
Atunci, în Ziua Adormirii tale,
Când aerul se auzea plângând,
Din Somn nu a fost nimeni să te scoale?

Și astăzi întrebarea se destramă
Ca aburul din miezul pâinii frânt,
Cum stau lângă tăcerea ta de Mamă-
Deșteaptă-te, Marie, din cuvânt!

Tu iartă-mi, dar, suspinul efemer
Din inima de dragoste preaplină,
Știu, trupul tău s-a înălțat la cer,
Născător de-a pururi de lumină.

Cum putea să plece fără el
Sufletul, cel fără de prihană?
Acum, aici, pentru Jertfitul Miel
Curg lacrimile tale din icoană...

Rostindu-ți numele și e de-ajuns,
Mi se umple versul meu de bine,
Ave Marie! Dumnezeu și-a pus
Toată veșnicia Lui în tine!...